Nu mă pot opri… vreau să ajut!

După cum v-am povestit zilele trecute despre tânăra căzută la Gara de Nord, articol ce mi-a atras antipatia multor persoane, azi vă povestesc despre un accident de mașină. În urma căruia m-am trezit cu un pumn în gură. Tot pentru că am vrut să ajut.

Era prin 2006-2007. Mergeam cu un prieten pe jos către Universitate, venind dinspre parcul Cișmigiu. Era vară, ora 20:30 – 21:00 și abia abia începuse puțin să se întunece. Exact la stopul de la McDonalds, mașinile au încetinit și s-au oprit la stop. Atunci s-au auzit niște frâne incredibile, o mașină s-a oprit după o frână ca-n filme la stop (erau oameni care începuseră traversarea), iar o altă mașină, albă știu că era, cu 2 uși, s-a izbit violent de colțul din stânga al celui ce abia frânase. Impactul violent (avea peste 100 la oră idiotul) a făcut ca mașina să se rostogolească în aer de vreo 2-3 ori, apoi să spargă stâlpul de la semafor de la McDonalds. Partea bună a fost că nu era nimeni la mesele de afară, bolidul distrugând în totalitate și 3 mese de-ale McDonaldsului.
Mașina când s-a oprit, căzuse înapoi pe roți și din ea ieșiseră 2 tineri. Unul cu fața plină de sânge, șoferul care înjura de mama focului, era și el tăiat pe mână, iar în mașină mai era unul care abia se mișca, fiind și ăla plin de sânge.
Am traversat în fugă de pe partea noastră (partea cu Gambrinusul) și-am fugi la mașină. Abia am trecut (se pusese verde pentru mașoni – una era să dea peste mine, un Jeep negru, țin și acum minte).

M-am repezity la șoferul mașinii albe și-am pus mâna pe el:
– Frate ești în regulă?

Drept răspuns am primit un pumn în falcă și un “morții mă-tii“. Atunci s-a băgat alt tip între noi (alt trecător) care să ne despartă. Și l-a ținut strâns pe șofer să nu mă omoare ăla cu bătaia. Eu mă uitam ca tâmpitul.
– Uite băi, sar să-l ajut și bulangiul dă în mine!

Am plecat de acolo, nu aveam ce face. Cred că toată faza, de la frâne până am revenit pe partea noatră de drum a durat sub 2 minute. totul a fost foarte rapid. Adrenalina se instalase în tot corpul și pur și simplu simțeam nevoia să fac ceva să ajut. A ieșit și al treilea gagiu din mașină, nu era rănit grav, doar câteva tăieturi și-l durea spatele.

Și că imediat locul s-a împânzit de niște oameni de ordine. Le-am zis atunci securiști… Abia apoi m-am prins că erau bodyguarzi ai flăcăilor din cele două mașini, care făceau întrecere pe bulevard. (cea albă și aia care reușise să oprească la stop).
A venit și-o salvare urgent și noi am plecat acasă. Am tremurat în ziua aia, până noaptea târziu.

Șoferul crezuse că-s individul șin mașina care oprise la stop, provocându-i accidentul. De aia am primit un pumn când voiam să ajut. A doua zi am văzut o știre asemănătoare la TV. Unii au făcut accident cu mașina, iar un alt automobil a oprit să-i ajute. Din mașina bunilor samariteni a coborât un cuplu de tineri. S-au repezit la mașina accidentată. Șoferul mașinii ăleia s-a dat jos și i-a împușcat. Pe fată de 2 ori, iar pe băiat de 3 ori. Niciunul nu a murit, dar ambii au avut nevoie de spitalizare. Nu-i simplu să primești 2-3 gloanțe în tine c-ai vrut să ajuți. Accidentul s-a petrecut în Timișoara.
Probabil de la cazuri de genul ăsta s-a ajuns la zicala “facerea e bine e … tuzgâții mă-tii“

Am mai văzut câteva accidente de mașină. În fața blocului meu, până să se pună semaforul au fost 3 accidente mortale și vreo 10 ușoare, în decurs de 15-20 de ani!

O dată am mai sărit să-l ajut pe un om care trăsese de volan încercând să ferească un copil care fugea pe trecere, și s-a izbit de un stâlp. L-am ajutat pe șofer să coboare din mașină. Avea o tăietură la frunte și mâna probabil ruptă, țipa de durere. Au telefonat unii la salvare și l-au luat.

De aceea spun, nu-mi stă în fire să trec nepăsător sau să stau fără să fac nimic. Eventual să mai fac și niște poze așa… Exact cum au făcut nenoriciții la accidentul Prințesei Diana!

Comments

comments