Nu mai pot cu Kendama vieții

Citisem cu puțin timp în urmă la Cetin pe blog despre Kendama. O jucărie tâmpită din lemn, sfoară și o bilă. Și care e acum foarte la modă. Mult mai agresivă ca Pokemon Go, după cât se pare. Până și prietenul Pelky AKA Parpalac-Man se lovește de problema asta. Fi-su cel mare a văzut jucăria veții la colegi și-a vrut și el una. I-a luat ta-su ce-a găsit, ceva pe la 20-30 de lei. În fond cât naibii să dai pe un mâner de lemn cu două pâlnii și-o bilă?

Și s-a dus fi-su la școală, mândru nevoie mare că are jucăria mult căutată. Habar n-avea să facă scheme, însă avea colegi care erau campioni la mânuirea minunăției. Și-n 3 minute ăștia s-au prins. Kendama lui era de proastă calitate și nu se puteau face scheme cu ea. Și-a venit acasă copilul supărat, că și-a bătut joc ta-su de el și i-a luat o jucărie ieftină și cu care nu se poate juca. Și bietul Pelky se gândea că de Paște să-i ia lui fi-su o Kendama de calitate. Ceva la 100-120 de lei.

– Bă nene, ești normal? l-am întrebat.
– Nu-i mă așa simplu. Ai să vezi când ai copii. Că văd la colegi și vor. Și nu e scump 120 de lei.
– La banii ăia îi iei blugi și bașkeți mă!
– Iei pe dracu. N-ai văzut ce prețuri au ăștia la încălțăminte? Tu crezi că vrea copilul “ceva” de încălțat? Când colegii au numai Converși, Fila, Nike și alte firme. Cum să-i cumpăr ceva din piață la 100 de lei? Exact așa și cu jucăria asta, lua-o-ar gaia.

Da, nu știu cum e să ai copii. Însă când e în trend o jucărie de lemn, care nu are niciun fel de utilitate practică, am dreptul să-mi exprim părerea că e o porcărie. În fața oricui, chit că are sau nu copii.

Și-am văzut copii cu Kendama d-asta după ei. În autobuz, pe stradă. Ba mă uitam și-n noaptea de Înviere, nu mă miram să văd vreunul încercând vreo schemă printre lumănări aprinse și clopote bătute în miez de noapte.

Comments

comments