Nu toți rockerii sunt sataniști!

Recunosc, sunt rocker. Din acest gen muzical, ascult în principal “balauri“, după cum bine le zice Dorka Porka. Am început-o ușor, cu Mucky Pup, o trupă thrash. Nu m-am dat pe balade, pe când eram prin clasa a 6-a se cumpărau casete cu Metallica în prostie. Erau copiii (la 12-13 ani eram copii) înnebuniți după balade. Nu mi-am cumpărat însă de la Metallica decât un album, Master of Puppets. Am zis să văd și eu ce e ăla, că prea ascultă ăștia din clasă.

Pe vremea aceea eram cu hip-hop-ul (de fapt, se numea rap atunci), cu trupe ca House of Pain, Cypress Hill, Ice-T. Culmea, Vanilla Ice nu mi-a plăcut decât mult mai târziu. A scos o melodie și p-aia a remixat-o de mii de ori. Însă acum are afacerea lui, îi merge plugul.

În 2002 m-am întâlnit prima dată cu Dorian. Ne împrietenisem pe mIrc, intrase și el pe canalul “rock” și-am început să discutăm. Când a venit în București, mi-a zis să-mi cumpăr Kataklysm, să ascult muzică bună. M-am dus în Mall, cred că prima mea viztă în Mall Vitan și mi-am luat albumul Stigmata of the Immaculate (The Prophecy). Când am ajuns acasă i-am dat drumul. PE maxim așa. Și m-am oripilat. Urla unul acolo de mă speria. L-am sunat pe Dorian să-l înjur, că mi-a dat să ascult draci. Apoi am mai ascultat încă o dată caseta. Și apoi am lăsat-o. Nu era de mine. După două săptămâni am pus-o iar la ascultat.
Mi-a dat Dorian niște casete cu Morgoth, EverEve Sacred Reich, Meshuggah, Biohazard, iar alt prieten mi-a dat Landser.

Tot în 2002 am fost la Costinești, au fost 3 zile de concert rock. În prima zi n-am intrat. În a doua zi ne-am luat bilete, cu care am intrat și-a treia zi, am avut grijă să nu spălăm încheietura mâinii, să se ia ștampila. Însă în a treia seară s-au urcat pe scenă sataniștii. Cu cruci întoarse, cu pentagrame, tot tacâmul. Au început să urle “Ave satanum” pe scenă. Erau grecii de la Rotting Christ. Jumătate de melodie le-am arătat degetele mijlocii și-am urlat la ei “Ai malaka!” atât știam să le zic “de dulce” în grecește. Apoi am ieșit afară. Nu am vrut să ascult rahaturi.

Afară, pe lângă arenă, eram singur. Restul rockerimii era înăuntru. M-a văzut un gardian și-a zis să mă întrebe de sănătate. Nu eram eu rockerul bărbos și cu plete, însă aveam vreu 2 kile de lanțuri și inele, mi-era frică de trăsnet.
Am stat și-am discutat despre Metallica, Jon Bon Jovi, Led Zeppelin și The Doors. De la paznicul ăla am auzit de Rammstein. După jumătate de oră a șeit și Rockstein (Cristi) afară:
– Hai dude acasă, dă-i dracu de sataniști!

Nu mă laud că aș fi mare rocker, că știu toate genurile muzicale sau că am o vastă cultură rock. Nicidecum. Acum doi ani am pus mâna de-am căutat în calculator ce muzică am. Și-au dispărut câteva trupe de sataniști: Immortal, Slayer, 1349, Arch Enemy și Behemoth. Shift delete și de atunci nu le mai ascult. Existpă destul rock de toate genurile și fără proslăvirea lui satan. Există și rock creștin. Nu că aș asculta cine știe ce.

Numai Kataklysm a rămas. Am fost foarte dezamăgit de concertul lor în România. Am fost printre primii care și-a luat bilet când am auzit că vin. S-a auzit mișto, însă m-a deranjat atitudinea lui Mauritio. Tot urla către Dumnezeu și-i arăta degetul mijlociu. Am refuzat să mai dau din cap atunci. Nu am stat la tot concertul căci pierdeam și ultimul metrou. Recunosc, aș fi rămas la tot concertul dacă aveam cu ce să ajung acasă (3 lei nu-mi ajungeau de taxi). Ăștia sunt singurii “sataniști” pe care-i mai ascult.
Am zis, există destule trupe care să cânte pe diferite teme, în afară de anti Dumnezeu și ce mișto e-n iad, la căldurică.

Și repet, ascult și altceva în afară de rock. Am crescut cu muzica anilor 90, cea mai bună perioadă pentru filme și muzică. Modern Talking, Vaya con Dios, Roxette, Beastie Boys, Cypress Hill, Wu Tang Klan și mulți alții.

Așadar, există și rockeri care cred în Dumnezeu, care mai fac câte o cruce pe lângă biserică și care nu omoară pisici negre pe pentagrame. Și da, ca un făcut, mai ascult și manele!

Nu-mi place când lumea știe doar să arate cu degetul când vede un rocker: nespălat, bețiv, drogat și satanist. Vă spun că o mică parte din ei sunt așa. Însă majoritatea sunt oameni de treabă, serioși, muncitori, beau moderat (mai puțin Dorian care se mucește ori de câte ori are ocazia), se spală chiar mai des ca mulți români și mai cred și-n Dumnezeu.

Însă știți de ce tinerii încep să nu mai creadă în Dumnezeu? Din cauza popilor. Din cauza acestor mafioți care se impoleiază cu aur și ne mustră că nu avem încredere. Ce încredere să am în tine, PreaPoleitule, când mie-mi ghiorțăia mațele de foame și tu te plimbi cu Mercedes de 100.000 de euro. Cum să te cred când zici de cumpătare și tu îți mai faci o catedrală și mai ai și nesimțirea să ceri niște milioane de euro de la stat?

Uite d-aia pleacă tinerii. Dacă tinerii nu cred în Dumnezeul pe care tu-l predici, nu înseamnă că-s sataniști. Majoritatea au devenit atei, sau, ca mine, au o altă versiune a lui Dumnezeu. Pentru mine, Dumnezeu e Iisus, nu Bărbosul ăl mare. Fi-su, că ăla s-a sacrificat pe cruce pentru noi.
Și cum să te cred mă PreaAuritule, când Iisus a spus că “va trece multă vreme până un bogat să vină în Împărăția Cerului“? Când Iisus a murit în mizerie, dar a fericit atâția.

Însă poporul e ușor de îndobitocit. Nu știu cum naiba au devenit, parcă dintr-o dată, toți pupători de moaște! Mă dar parcă dintr-o dată. Eu am refuzat să pup racla cu moaște când am aflat ce e acolo. Credeam că e o parte din veșmântul nu știu cărui sfânt, nicidecum o mână!

Îmi pare rău, însă nu cred că asta mai e chiar OK. O fi spus Iisus că bem sângele Lui și mâncăm carnea Lui, însă de acolo până la semi-canibalism e cale lungă. Și nu-i de mine.

Și da, înainte să mă bag la somn, spun Tatăl Nostru și mă rog scurt pentru bunăstarea noastră, a tuturor, nu recit ceva dintr-o melodie rock.

Comments

comments