România are lipsă de forță de muncă
În România sunt în jur de 400.00 de locuri de muncă neocupate. Iar în Uniunea Europeană, numai în domeniul IT sunt neocupate aproape 500.000 de joburi. Care este cauza?
Și-am să dezvolt mai jos această idee.
1) Tinerii nu vor să muncească pe salariu mic.
În țara noastră, salariul minim pe economie este de 300 euro. În Spania, de exemplu, minimul pe economie este 900 de euro. De 3 ori mai mult. Asta înseamnă tânărul preferă să plece la adunat de căpșuni în Spania decât să lucreze ca și casier la supermarket.
2) Angajatorii cer, de multe ori, ani de experiență.
Și dacă tinerii nu au muncit după liceu sau facultate, dacă au stat pe “banii lu’ tăticu’ și mămica“, când se văd nevoiți să-ți câștige pâinea, nu au experință deloc. Și nu se pot angaja decât ca paznic, casier, în general, munca de jos. e un cerc vicios, greu de ieșit din el. Mai rar există firme care să angajeze oameni pe care să-i școlească și să-i califice. Și cine săă stea un an sau doi până se califică, pe un salariu din care abia îți ajunge să-ți cumperi hrană, darămite să plătești facturi, să-ți iei haine etc.
Acestea sunt marile cauze pentru lipsa locurilor de muncă în România. Însă fenomenul nu este local, ci global. În general, tinerii nu mai vor să muncească. Îndiferent că trăiesc în România, Spania, Anglia sau America. Cu toții vor să învârtă milioane de dolari că așa au văzut ei “influenceri” pe Instagram. Și când vor afla că like-ul nu ține de foame, va fi prea târziu.
Între timp, locurile de muncă de la noi sunt ocupate, în mică măsură, de pensionari. Care se mulțumesc cu salariul minim pe economie. cu ce mai primesc pensie, după peste 40 de ani de muncă, îți permit să ducă un trai decent. “Am plecat în Thailanda în excursie, banii de aici (de la locul de muncă) mă ajută să văd lumea“.
Și credeți că cei care trăiesc din ajutoarele sociale vor să facă ceva pentru a-și păstra ajutorul? Trebuie să muncească 11 ore, pe lună! Adică o oră din 2 în 2 zile, pentru a nu-și pierde ajutorul social. ei bine, sunt sute care sunt atât de leneși încât nu vor să muncească nici cele 11 ore lunar. Doar sunt “prea deștepți pentru secolul ăsta“.
Când am citit “Povestea unui om leneș” de Ion Creangă, am râs, zicându-mi că nu există așa leneș, să moară de foame fără a face nimic. Însă, viața bate filmul. Sau cartea. Sau, oricare logică!
Comments
Add a Comment
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.
Da, e un cer vicios, cel de care amintesti, insa toata aceasta chestiune cu a nu vrea sa lucrezi, sa muncesti, tine in primul rand de caracter. Cat crezi ca mai poti sta pe banii mamicii? Si faptul ca lucrezi in Spania la capsuni si iei 900 de euro, din care, cu siguranta cheltuiesti acolo mai mult de 600 lunar, te ajuta cu ceva? Un miraj inutil…
Unii ajung la peste 30 de ani fără să știe să facă nimic. Eu muncesc de la 18 ani. Socră-meu de la 16. Și când îi văd pe unii că stau așa, “că-mi da mama bani de suc și țigări”, în loc să pună mâna să facă ceva. Dar și părinții greșesc. Ia să nu-i mai țină așa, pe degeaba. Să vadă cum, de voie de nevoie, se apucă să muncească. Bună e zicala aia a românului “nevoia te învață”.
Chit că m-ar fi ținut ai mei în puf, strângeam bani (de la ei) și deschideam o afacere ceva. O covrigărie, o șaormerie, măcar o masă de “alba-neagra”, dar nu-i aruncam pe partyuri și gagici, cum fac ăștia de bani gata.