Să dăm camerelor un farmec aparte

Uneori, când ne plictisim de același decor pe care îl are o cameră începem să ne gândim să mai schimbăm câte ceva, ca să ne simțim mereu bineveniți între cei 4 pereți. Începem cu pași mici, mutând decorațiuni, mutând mobila sau schimbând culoarea pereților.
Însă, parcă tot nu suntem pe deplin mulțumiți de ceea ce a ieșit la final. De aceea, începem să căutăm soluții pe Internet, pe site-uri de specialitate, care să ne îndrume să dăm camerelor un farmec aparte, cu buget destul de moderat.

Și câutând pe internetul larg după lenjerii pat, am găsit ceva cu adevărat deosebit. Lenjeria de pat Jacquard 37. Da, o poză face cât 1000 de cuvinte, deci iată cum arată această lenjerie!

Păi nici regii nu aveau ceva ața de frumos! Lenjeria asta, nu știu de ce, îmi aduce aminte de copilărie. Mai precis mă pune într-o stare în care simt cum era viața acum 22 de ani.

Sunt la bunici, la Droberta Turnu Severin. Este după amiază, cam ora 17, într-o zi de vară. Sunt pe holul dintre camere, unde este și toaleta. Pe holul ăla este cam tot timpul semiîntuneric. nu există bec, lumina pătrunde din camerele din dreapta și din stânga, precum și pe ușa din fața mea, ușa către baie. Unde curgea apă caldă cu rația. În fiecare zi între orele 18 și 21parcă, Dumnezeu cu mila. Nu mă întrebați de ce, perioada ceaușistă se terminase, însă apa caldă tot o primeai când voiau ei.
Deasupra ușii era un tablou vechi, reprezentând o scenă de vânătoare. Într-o pădure, un vânător cu pușca la ochi lovește un urs, care stătea pe labele dinapoi, ca oamenii, cu labele din față ridicate, voiand să se năpustească apupra vânătorului. sub tablou scria ceva în germană. niciodată n-am aflat ce scria acolo. Putea să fie și numele pictorului, nu știu nici acum o boabă de germană.

Nu știu cum să zic, dar lenjeria asta de pat în aduce aminte de copilărie. De momentul ăla când stăteam și mă uitam la tablou. Aceeași senzație o am și când ascult melodiile de mai jos. Oi fi ciudat, oi avea eu ceva pitici pe creier, nu neg. Însă exact asta este senzația. Nu îmi pot explica de ce.

Și știu sigur că am o plapumă asemănătoare. Exact cu același model este, foarte călduroasă. Plapuma însă a fost făcută de-o mătușă, nu cumpărată. e plapumă cum era pe vremuri, are vreo 10 kilograme, nu cum sunt acum pilotele astea de se fac guguloi și te acoperi cu cearșaful dublu, căci s-au făcut guguloaie de vată (sau cu ce-or fi ele pline) în colțuri.

Și dacă o singură lenjerie de pat mă trasnportă cu gândul și simțurile în copilărie, oare ce-aș simți când aș avea toate paturi cu lenjeria asta frumoasă? Aș trăi într-o lume de basm? Prins pe vecie în copilărie? Mi-e dor de anii  30-40…

Comments

comments

6 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.