Să vină ăla peste Gigi! Îl pupă mă-sa rece!

Ceasul arăta orele 7 și 12 minute dimineața. Nici vrăbiuțele nu se apucaseră bine să ciripească. Pe frigul ăsta cui naibii îi mai arde de cântat voios? În iarnă, ora asta este aproape inexistentă pe majoritatea cesurilor. Totuși, cu un țignal puternic, telefonul începu să sune exact când să făcuse 7 și 13 minute. Bodgan trespări speriat și se uită la ceas.
– Și 13. Șapte chiar. Cine naiba sună la ora asta, sigur are vești proaste. Să răspund, să nu răspund?

Telefonul însă nu-i lăsa mult timp de gândit, deoarece în liniștea aia era ca un claxon de camion în timpanul unui copil. Așadar decise să răspundă.
– Da?
– Băi, Bogdane, ce faci coane?
– Tudore, ești nesimporc! E șapte, ce naiba să fac? Dorm!
– Păi vorbești la telefon!
– Hai hai… Ce vrei la ora asta?
– Zi când ești liber, să vin la tine cu vești bune!
– Păi ce, la telefon nu poți nara ce-ai de zis?
– Nu băi, că e cu schepsis, nu fi… În plus tu ai cafea d-aia bună…
– Bine bă băiatule, vino la 10 jumate, e bine?
– Bine, te pup!

Bogdan se băgă iar în pat, și-și puse perna pe cap.
– Să mai sune acum și tata-mare de la groapă! își spuse înciudat.

După scurt timp, iar îl trezi telefonul. Și când visa așa frumos, parcă era tipa din reclamă la ciocolățică Rom, era pe yaht, ocean, plajă, palmieri… când țârrr maneaua în urechi!

Însă nu suna telefonul. Ceasul arăta ora 10:29. În schimb, interfonul țârâia enervant. Se împletici de pisică și papuci, trase o înjurătură printre dinți și răspunse la interfon:
– Gata bre cafeaua? strigă Tudor în interfon speriindu-l.
– Dorm… hai sus, răspunse Bogdan plictisit, apăsând butonul de deschidere. Se bucură totuși că Tudor avea de urcat șase etaje până la el.
– Uite acum mă bucur că porcii ăia nu s-au grăbit să repare liftul!

Puse cafeaua pe foc și-și aprinse o țigară. tudor intră pe ușă, plin de nervi, trasnpirat și înjurând de mama focului
– Băi, ce porcărie e asta?
– Anume?
– Nu merge liftul!
– Păi n-are picioare băi băiatule!
– Hai că am urcat până aici, n-am chef de glume.

Cât își trase sufletul cafeaua fu gata. Tudor o turnă în căni apoi îl întrebă:
– Ia zi coane, care-i treaba?
– Mă, știi că umbla după mine fostul lu’ gagică-mea! Știa și unde stau!
– A, da… Parcă. Ăla tatuat de se jurase că te taie?
– Da mă, ăla. Fi atent, fază tare, am scăpat de el!
– Cum așa? ai chemat poliția?
– Fugi bă că ăia nu făceau nimic. Știi că voiam să mă mut, da?
– Și?
– Am căutat pe net să mă mut. Oricum după ce-au murit ai mei, parcă nu-mi mai venea să stau în apartament. Am căutat anunturi imobiliare direct de la proprietar și m-a sunat unul.
– Și a luat apartamentul?
– Faza tare acum vine, spuse Tudor sorbindu-și cafeaua tacticos.
– Păi zi bă, nu mă fierbe!
– Gagiul de-a venit era tocmai văru-meu Gigi din Constanța mă. Ăla de nu-l mai văzusem de câțiva ani. De n-aveam nici telefon, nimic!
– Bun așa. Și? a luat apartamentul?
– Am făcut schimb cu el mă. Că avea 3 camere în Berzei.
– Păi ce, stătea în București?
– Da, e pompier de 3 ani!
– Păi bine mă și acum îi pasezi măgăreața cu idiotul ăla? Dacă îi bate la ușă lu’ văru-tu?
– Ha, să vină ăla peste Gigi mă! Îl pupă mă-sa rece!
– Cum așa?
– Păi Gigi a fost în trupele speciale 12 ani mă… Cine dracu se pune cu 2 metri și 5 și 150 de kile de mușchi?
– Și i-ai zis lui Gigi?
– Dar cum să nu. Abia așteaptă o încăierare, râse Tudor cu gura până la urechi.
– Bravos măi, te-ai descurcat.
– Păi mă știi doar că-s băiat descurcăreț!
– Auzi, dar mă ajuți cu ceva? râse Bogdan în sinea lui.
– Da mă, ia zi!
– Cobori tu până jos să iei lapte și pâine? Uite aici banii!
– Hai că-s înapoi în 3 minute!

Ușa se închise în spatele lui Tudor, în timp ce Bogdan râdea pe înfundate
– Ah… mama mă-sii. Băi băiatule! urla Tudor pe palier. Nu merge liftu’!

Comments

comments