Se mai poartă pălărie?

În anii 40-50, cine n-avea pălărie era vai de el. Toată lumea purta pălărie. Îi apăra pe oameni de ploaie, de soare, de ninsoare. Dar nu prea te apăra de frig. Cel puțin, pe mine o pălărie nu prea mă apără de frig. Pentru că-mi îngheață urechile.

Dar asta mi se întâmplă și când port șapcă. Și, probabil, sunt mai mulți ca mine. Așadar, se mai poartă șepcile?

Ei, da. Se poartă. Nu așa așa ca pe vremuri, dar încă se poartă. Nu la costum însă. Moda s-a schimbat, iar pălăria a ajuns să fie purtată de hipsteri, pentru că “e la modă“. Dar nu numai bărbații poartă pălărie. Și femeile o folosesc, cu mai multă grație, de ce să mint?

Cel mai cunoscut producător de palarii dama este Dădârlat. Probabil singurul care a mai rămas pe piața din România. Aici vorbesc de producători autohtoni, nu de pălăriuțele de paie făcute de asiatici “pe vapor” sau în vreo hală industrială pe undeva, în condiții inumane.

Am cochetat și eu cu ideea de-a purta pălărie. Asta deoarece, în mintea mea, arătam a bărbat bine, ceva de genul:

În realitate însă, să mă ierte Dumnezeu, mă pinde pălăriuța de paie, ca nuca-n perete.

Chiar și așa, am câteva pălării acasă, pe care nu le port. Am două de paie, două de stofă și două de piele, pălării de cowboy.

Dar, am ajuns la concluzia că pălăria nu este pentru mine. Nu-i nimic, sunt mulți oamnei cărora le vine vine cu acest accesoriu vestimentar. Atât bărbați, cât și femei. Desigur, doamnele au un acel ceva care le face, dupa caz, mai atragătoare, când poartă o pălărie. Și dacă e palarie dama de la Dădârlat, cu atât mai bine.

Povestea a început în 1896, când Ion Dădârlat a pus bazele primei fabrici românești de pălării, în Săliștea Sibiului. Și pe vremea aceea, fiind zonă controlată de austo-ungari, să-ți deschizi o prăvălie nu era așa ușor. Ceea ce înseamnă că prin muncă asiduă și tehnnică deosebită, pălăriile create de Ion au avut succes, acesta deschizându-și propria firmă.

Fondatorul afacerii mergea prin târgurile vremii, ducându-și pălăriile realizate în mod artizanal – azi termenul folosit este handmade – într-o căruță cu coviltir, care era și mijloc de transport, dar și prăvălie ad-hoc. Anii au trecut și după Marea Unire din 1918, afacerea cu pălării Dădârlat a început să crească, pe măsura succesului de care se bucurau pălăriile realizate în atelierul familiei. A urmat o perioadă grea pentru toată lumea, deci și pentru familia Dădărlat. Vorbim de cel de-al doilea război mondial.

Apoi, pe vremea comunismului, familia a fost constrânsă să realizeze doar palariile tradiționale românești. După revoluția din 1989 firma de pălării și-a revenit, ajungând ca, în acest moment, să fie cea mai cunoscută piața de pălării din România.

Și iată cum, o firmă mică, prin muncă, a devenit un succes internațional.

Comments

comments