Munca la CECCAR

Am lucrat la CECCAR un an jumătate, apoi am fugit mâncând pământul. Cea mai idioată organizație în care mi-a fost dat să lucrez aia e. Mai ceva decât fosta Editură Ana (care acum se numește Marcela Peneș, zice-se).
Mă nene, la CECCAR e nebunie. O dată la 2 ani se fac angajări. Se iau cam vreo 10 oameni, pe diferite secții. Pe acei 10 oameni va cădea munca grea.
Asta deoarece acolo, toți (majoritatea) sunt angajați pe pile. Și nu cunoștințe, vorbesc de rude. Toți sunt nepoți, veri, fiice, frați, neveste, te miri ce.

Credeam că tot CECCARUL e condus de președinte. Nici gând. Nu mai e. El e doar cu numele. Nici directoarea nu are putere acolo. Toată organizația e condusă din umbră de directorul editurii. Cel care mi-a fost șef.
De ce? Deoarece fiul lui e mare sculă de basculă pe la ministerul de finanțe. Ceva acolo, șef pe lângă ministru. Un fel de cutia de viteze pentru motor, dacă mi se permite un limbaj tehnic.
Înainte nu era așa. Se angajau rudele, dar se mai angajau oameni și pe baza cunoștințelor. Până în 2008, evident. Când a venit criza asta și-a dat peste cap lumea, fericind o mână de conducători și aruncând planeta în haos. Criză de care noi cică nu vom scăpa nici în 20-30 de ani (după unele guri rele).
din păcate, dacă vrei să lucrezi ca și contabil, trebuie să faci cursurile la CECCAR, apoi să dai examen. Vorbesc de contabilul autorizat. Cunosc unele cazuri în care contabilul autorizat ia și 15.000 de euro pe o semnătură. Bine, stă o lună să caute toate datele, să le adune, să le coreleze (Dumnezeu știe ce-i cu corelarea asta, niciodată n-am înțeles), dar apoi își ia cărămida de bani.

Păi așa vreau și eu. Să iau 15 mii pe semnătură. Că deocamdată, semnătura mea nu valorează nici cât o ceapă degerată. Am zis să mă apuc și eu. M-am interesat în stânga ți în dreapta și mulți mi-au zis de www.rmaudit.ro. Și la ei m-am dus.
Biropuri frumoase, oameni săritori. au stat să-mi explice ce și cum. Ce e aia consultanță, contabilitatea, ba și treaba cu corelările mi-au explicat-o.

Însă, n-a fost de mine. Mi-a intrat pe-o ureche și mi-a ieșit pe cealaltă. Nu se prinde de mine meseria asta. E matematică acolo, mai ceva ca-n facultate. Și acum am coșmaruri cu analiza matematică a Anetei Muja… Cine-a făcut Hyperionul, știe despre ce vorbesc.

Așadar, dacă v-ați pus vreodată eterna întrebare “Cum să nu plătesc taxe mari?“, ați găsit unde să primiți răspunsul. Oamenii sunt profesioniști și vă vor ajuta.
Succes!

Comments

comments