Shadow people

E ora 2:01 și am oprit filmul Shadow people pe la 56%. Nu mă mai uit. Ce naiba mă, cum reușesc de numa noaptea să mă uit la filme de groază?
Că-n timpul zilei rulează numa pornu’ și deseaua animală…

Ideea e că filmul a reușit să mă sperie. Bine, pe lângă fazele de merge o proastă noaptea prin parc și de după un pom o sperie o proastă mai mare, asta în timp ce-ți bagă și-un sunet d-ăla de oricât de încet ar fi căștile, tot îl simți în suflet!
Pe lângă asta, a fost o chestie de m-a făcut să zic un tuzgâți puternic în timp ce-am lovit biroul tremurând. De frig… că e geamul deschis (sanchi).

Era unul la frigider. Aici fac o paranteză. De ce naibii în orice film când se duce careva la frigider noaptea, nu aprinde lumina în încăperea aia?
Nu nene, el e ciumete, dat în p… mă-sii, se duce folosind dracului ecolocația ca liliecii, vede frigiderul, în deschide și bagă în el juma de kil de lapte direct din sticlă.

E, și când închide ușa, pac după ușă balaurul, Zmeul, bulangiul, cremenalul, fantoma, amantul nevestei, copilul cu ursuleț în brațe, Jean Paul Gautier, extraterestrul! Evident toți grămadă și tăbară p-ăsta de-l omoară prin sinucirede cauzată de moarte de frică.

E, așa și cu mufă ăsta bezmetic din film. Deșkide ușa frigiderului pe beznă și caută ceva de haleală. Și se vede pe peretele din spate umbra lui, că se știe că frigiderul ăla are un bec cu halogen și xenon mai puternic decât farul din Constanța!
Și deci umbra ăstuia era pe perete în spate. Se întoace omul ala într-o parte, de era cu partea dreaptă către frigider, iar cu stânga către perete. Și bea (din sticlă!) laptele, zgâindu-se la umbra lui de pe perete. Băi frate și nu zic că se mișcă blestemata aia de umbră? Din profil cu fața?
De am băgat al doilea tuzgâți și m-am înecat cu guma de mestecat?

M-am dus la toaletă să arunc restul de pișu la WC. Mă întorc, curăț cu șervețele umezeala de pe scaun și hai să mai văd ceva din film.

shadowȘi-au început să zică cu paralizia în somn. Subiect despre care am mai vorbit aici. Scary shit!
Așa că am zis că nu mă mai uit. Pentru că ultima dată la paralizia în somn a fost cam nașpa… tot mă voiniceam să mă bat cu nenorocitul ăla (umbră era, ‘tu-i pă mă-sa!) și aveam o amorțeală în corp de nu pot zice. Am spus Tatăl nostru de vreo 3 ori ca să mă trezesc…
Așa că acum mi se închid ochii de somn, ascult Rudărel și sper să nu visez urât.

Despre film vă zic pe zi, după ce reușesc să mă uit la el ținând înt-o mână berea, într-o mână un pistol, pisica pe burtă și lumina aprinsă. Da, pe zi… Că țin jaluzelele închise, să nu intre soarele să vadă că mă uit eu la pornuri…

Comments

comments

14 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.