Spanac la Dreamhack

Am zis că sunt ocupat azi.
Păi da, Spanac la Dreamhack e ocupat.
A fost foarte mișto.
Căci promisesem că mă duc, dar fiind la muncă nu am mai luat bilet.

Până ieri, când mă sună Ovidiu.
– Spanac, hai la Dreamhack.
– Îs obosit mă acum, și nici n-am luat bilet.
– Bine, atunci ne vedem mâine dimineță!

Azi, când trebuia să mă văd cu el, mi-am pus telefonu la 9 dimineața să sue.
Sună telefonul, mă trezesc și adorm mă fratele meu înapoi.
Apoi după fix 3 minute sună și Ovidiu.
– Hai, îmbrăcarea și tuleo!

Ce vorbești bă băiatule, m-am aruncat în haine, m-am spălat pe dinți și fugi.

Ajung la Ovidiu la hotel.
Așteptându-l în hol, recepționista vorbea cu nuș cine la telefon.
Că are ocupate doar camerele 102 și 307.
Și cum abia ieșise o familie din hotel, clar Ovidiu stă la 307.

Coboară liftul de la etajul 3 și apare el.
Plin de zâmbete sincere și bucurie.

Efectiv toată oboseala pe care o aveam mi s-a risipt.
Am mers să bem ceva, motiv pentru care am și tras câteva poze, să arătăm lumii.

După ce ne-am făcut poze ca fetele și am pus țara la cale, Ovidiu trebuia să plece, așa că a zis să ia un taxi.
– Hai băi nene pe jos că merg cu tine, mai vorbim până acolo.

Și-am mers pe jos vreo două stații de metrou. Parcă în 3 minute am ajuns, atât am râs și-am glumit.
Ajunși acolo, Ovidiu se duce și întreabă dacă mai sunt bilete.
Nu mai erau.
Dar se putea intra cu brățară.
Brățară pe care am luat-o de acolo de la casa de bilete, cu 30 lei, prețul unui bilet.

Cum intrăm, în dreapta, locul lui Asus.
Cu plăci video de-ți pleznește mintea și sufletul, epice, cu 4 giga ddr5, frecvențe de peste 4 ghz, ceva de 3 kile o placă video, care ocupă 3 sloturi.
Una dintre ele, mama plăcilor video, îți vine acasă cu cutie metalică.
Ovidiu a vrut s-o mănânce, ca s-o poată lua acasă.

Ne-am înscris și noi la tombolă, tombolă la care ieri s-au înscris 20-30 de inși numai. Și s-au dat niște premii de stăteai uimit.
Niște căști meseriașe, un rooter și a câștigat un copilaș un laptop.
Ceva d-ăala SF. Procesor i7, 16 giga ram, hard de 1 tera, placa video dedicată.
Băi cică urla copilul ăla de bucurie… Abia l-au potolit ăia, că urla ăla mic până crăpa naibii ceva în el…
Azi însă au fost peste 100 de inscriși.
Și s-au dat premiile pe ochi frumoși. Nașpa fază.

Mișto fază a fost când ăia de la Nvidia și PCGarage au pus la bătaie niște premii.
Care răspundea corect lua premiul.
Evident premiul l-a luat Ovidiu. Și asta pt. că a ștut răspunsul corect, cum au zis mai mulți, dar el a dat cea mai bună traducere la nuș ce motto al Nvidia.Un mouse nuș ce firmă, RocCat, ceva noname pt. mine, dar el zice că fac cele mai mișto mouși de gaming, două licențe pentru Torchlight. Dintre care una e la mine acum :D, plus un tricou cu Nvidia. Mărimea L, adică mic de el, bun pentru Rozi.
Ăsta e mousele.

Apoi în stânga erau niște nenișori de la nuș ce firmă cu memorii.
Care făceau aceeași fază care au făcut-o ieri cei de la Lab501.
Răcire cu azot lichid a procesorului. Pe care l-au adus de la 3000 la 8000.
Adică aproape triplu.

Ne-am mai jucat noi, de fapt am încercat să ne jucăm nuș ce joc cu mașini, cu pedale, volan, toate acareturile.
Volan pe care nu l-am putut controla, căci era rău de tot setat.
De eu, marele pilot de formula 7,521, am dat numa prin pomi și parapeturi. De se mirau ăia că n-au mai văzut asemenea zburători de când sunt ei oameni.

Apoi au fost finalele la Worcraft parcă, ceva de se mișca pe acolo, aplauda lumea în disperare.

Eu am tras repede niște poze cu fetele de la Asus.
Băi, așa ceva…

Apoi ne-am dus la hotel să bem ceva.
Pe drum, râzând de bancuri cu unguri, Spanacul a păpat o muscă.
Hai la farmacie să iau un pachet de șervețele umede.
– Pentru? întreabă vânzătoarea.
– Pentru năsuc! vine repede răspunsul spănăcesc.
Fază la care Ovidiu începe să râdă și o ia cătinel către ușă.
Farmacista se uită nițel urât după el, la care Spanac zice:
– Iertați-l doamnă, e prima dată în București…
Nu-i mergea cheia electronică lui Ovidiu, am remagnetizat-o și hai sus.
Unde n-am mai stat, mă durea capul de muream, și Ovidiu era rupt de oboseală, plus că trebuia să facă repede un articol.

Una peste alta, azi am avut două mari bucurii. Am ajns nesperat la Dreamhack, iar cel mai important că m-am văzut cu Gamerul Brutal.

Data viitoare sperăm ca să ne vedem mai multe zile.
Avem atâtaea de discutat și despicat în 14, ca babele alea, care după 50 de ani de pușcărie, sunt eliberate.
Și le vede directorul închisorii seara pe bancă, în fața pușcăriei:
– Ce faceți băi, nu plecați acasă?
– Ba da, dar n-am terminat de vorbit!

Comments

comments