Una veche din RATB
|Ieșisem să mă văd cu Jidanul, să bem o bere rece. Și pentru că stătusem juma’ de oră la coadă la poștă, am luat 102-ul pentru 2 stații, căci m-aștepta omul acolo.
Și era nerăbdător, așa că începuse să mă sune. Îi răspund:
– Da Jidane. Da mă, n-auzi că abia m-am suit în 102? Da mă, mă grăbesc, mă dau jos să-l împing.
În fața mea se tot fofilea un nene, nu știa cum să intre-n vorbă.
– Pâs, pâs.
Eu nimic, îi dădeam înainte la telefon:
– Bă, ai adus aparatul foto? Bă, nu săpuniera, DSLR-ul ăla meseriaș!
Ăla din fața mea nu se lăsa mai prejos.
– Pâs, pâs, domnu’!
– Da domne, cobor la prima! Bă, ai adus și filtrele tot, da?
Lumea din autobuz se uita la noi și zâmbea. Eu, crezând că-i mare șmecherie ce vorbesc la telefon, că poate d-aia râdeau ăia, vorbeam mai tare și mă fâțâiam în fața ușii.
Ăla clar nu voia să se potolească. Ținea morțiș să vorbească și el cu mine. Vreun fotograf împătimit?
– Alo, domnu’!
– Ce e domne, că de-o juma de oră mă pâsâi. Nu te ninge, nu te plouă, ce e?
– Voiam să vă spun că sunteți desfăcut la șliț!
Nu e nimic amuzant in povestirea asta. I se poate intampla oricui. La multi ani!
A fost amuzant sa i se întâmple altuia. La mulți ani!