Amintiri din comunism – cartoful, valuta forte!

Următorul episod din serialul “Amintitri din comunism” este despre cartof.

Pe vremea aceea, mâncarea era cam pe sponci. La alimentara găseai doar conserve de mazăre și ceva fasole, compoturi vai de ele și câteva conserve de pește. Rafturile goale. Carne când “se băga” la vreun magazin, era sărbătoare în oraș. Se strângeau cel puțin 200-300 de oameni la coadă. Să fim bine înțeleși, se făceau cozi indiferent de “ce se băga“. Că era carne, brânză, unt sau ouă, românul stătea la cozi interminabile și cumpăra, dacă apuca.

Țin minte că, într-o zi, când veneam de la școală, m-am întâlnit cu taică-meu pe drum. Și mergând către casă, am văzut grămadă de oameni lângă un camion parcat pe trotuar. Se vindeau ouă. 25 de bani bucata. am pus mâna pe 20 ouă de era maică-mea să desfacă șampania de bucurie.

Și românii se obișnuiseră să facă mâncare de cartofi. De multe ori fără carne. Azi cartofi, mâine cartofi, poimâine cartofi prăjiți. Și era un ulei îndoit cu apă pe vremea aia, de-ți sărea în ochi din tigaia încinsă, mai ceva ca Serghei Bubka cu prăjina.

Într-o vreme, nici cartofi nu se prea găseau. Se dăduse lumea pe varză. Și fusesem cu taică-meu până la Gara de nord, unde stăteau bunicii. Îl sunase bunică-meu pe taică-meu să vină până la el. Și i-a dat cartofi. Vreo 4-5 kile, cât să crăpăm în noi o săptămână. Bunică-meu se ducea în fiecare dimineață la piață. Și dimineața însemna ora 4-5, când și cocoșul se întorcea pe partea ailaltă în somn. Bunică-meu era primul la piață, să vadă ce și cum, de ce poate face rost. Și găsise cu o zi în urmă, la un țăran, cartofi. Și-a pus mâna voinicește de și-a luat cam vreo 10 kilograme. Să aibe el și bunica și să ne dea și nouă.

Am fost pe la ai bătrâni, am mai băut un Ci-co, i-am mai cântat un cântec patriotic lui bunică-meu, spre disperarea lui taică-meu, care ura din suflet tot ce ținea de regim, fie pionier, cântec patriotic, vorba “tovarășe“, apoi am plecat.

Cine-și mai aduce aminte sacoșele alea gen năvod de pește? Aveau baiere metalice îmbrăcate în plastic, iar sacoșa propru zisa era un năvod dă-la cu ochiuri mai mari decât sunt acum la sacii de cartofi. Cred că fiecare familie a avut cel puțin 3 sacoșe d-alea diferite.

Și cum mergeam eu așa pe stradă, ținându-l pe tata de mână, ne oprește un om, cu ochii cât cepele la sacoșa aia de-o ținea taică-meu în mână, din care se vedea de la o poștă că e plină de cartofi.
– Domne, de unde ai luat cartofii?
– De la taică-meu din cămară!

Și-am plecat, lăsându-l p-ăla cu ohii bulbucați, gura întredeschisă, fără replică.

Comments

comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read more:
Trenul, un “lux”!

Ministrul transporturilor, Dan Costescu, a avut o declarație halucinantă. Recomandăm românilor să aleagă mijlocul de transport care li se potriveşte...

În sălbăticie

În fiecare pădure sau codru e plin de lighioane. Asta ştim cu toţii. Nasol e că lighioanele astea se împuiază...

Ne vedem în față la Mec?

Au trecut 19 ani. De 19 ani avem o extresie deja celebră printe toți. "Ne vedem în față la Mec?"....

Close