Amintiri din comunism – Sticle goale

O alta amintire din comunism este legata de sticlele goale. Existau sticlele alea grele de lapte, o bucurie sa-ti cada una pe picior. Pe mine era sa ma loveasca un borcan gol de iaurt in capatana. Mergeam pe strada, la vreo 2 metri in fata maica-mii. Si ea m-a strigat deodata sa ma opresc. M-am oprit si la jumate de metru in fata mea s-a spart un borcan de asfalt. Aruncase careva de la geam cu borcanul. Nu stiu daca voia sa ma loveasca sau nu, insa era cam care coinicdenta sa arunce asa, la oha borcanul, fix cand treceam noi pe acolo.

Insa amintirea este despre o excursie cu scoala. La Fabrica de sticlarie. Pe vremea aceea, se recicla. Cine-si mai aduce aminte tomberoanele imense in care se arunca sticla? Le-am prins putin timp, pana prin 1988 parca, apoi au disparu subit, ca si tonetele cu inghetata.

Acolo se aruncau sticlele si borcanele goale, de care nu mai aveai nevoie. Unii le vindeau la centru de cumparat sticle si borcane, facand bani buni. Se vehicula ideea ca unii chiar isi luasera Dacie vanzand sticle si borcane goale, pe care le adunau prin diverse mijloace.

Excursia a tinut toata ziua, spre bucuria tuturor copiilor. Ce putea fi mai frumos decat o plimbare de vreo 2 ore cu autocarul, vizitarea unui obiectiv, sa vedem cum munceste poporul, ce ies din manutele lor iscusite, apoi iar drum, cu cantece de voiosie catre casa?

Ajungem la fabrica de sticlarie, ne uitam in stanga, in drepta, ni se explica care e procesul de fabricatie, chestii. Noi nu eram atenti la ce spuneau aia, ce ne trebuia sa auzim bla-blauri, cand eram fascinati de magia care se petrecea sub ochii nostri? Si la fiecare ni s-a promis cate un borcan de iaurt (pe care-l mai am si acum acasa), la plecare.

Printre noi, Gruia, unul mai pezevenghi din fire, ce zice el:
– Ba, eu iau un borcan d-aici.
– Nu lua, ca te vede careva, ii zic.
– Nu ma vede ma nimeni.
– Daca iei borcan, te spun lu’ tovarasa, intervine Razvan
– Dar daca iti iau si tie unul?
– Atunci e bine!

Eu radeam in sinea mea, dar l-am lasat pe Gruia sa-si faca de cap. Borcanele nu era pe banda, ci lasate undeva la inaltime.
Si se pune, fratilor, Gruia, cu ambele maini pe doua borcane. Care aveam cam 100 de grade fiecare, fiind puse la racit. Nu va spun urlete, tipete si blesteme ce-au fost la gura copilului. L-au dus de urgenta la spital, sa-l trateze. A ramas cu urmele alea toata viata, avea niste semiluni in podul palmei, de la gura borcanului.

Nouă ni se spusese să nu punem mâna pe niciun borcan, că-s fierbinți, că abia erau făcute, dar cine să fie atent?

Comments

comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read more:
Cele mai musculoase femei din lume

Se știe că majoritatea femeilor le plac bărbații mai musculoși, în detrimentul celor slăbuți sau grăsuni. Asta deoarece la nivel...

Horea, Cloșca și Crișan – povestea nespusă de nimeni

Țăranii, conduși de Horea, Cloșca și Crișan se săturaseră să trăiască nașpa, cam ca acum sub guvernul Ponta, au pus...

Banana ucigașă

Am promis că voi povesti cum m-am dat eu cu banana. Acum vreo câțiva ani, am fost la mare. Și...

Close