Hornbach, proastă reclamă!

Hornbach, m-ai pierdut de client. Am fost de câteva ori în magazine și mi-a plăcut de fiecare dată. Aveam de toate, câte-n lună și-n stele. Însă, în ultima vreme, văd ceva ce mă oripilează. Cum naibii de numai trențăroși isterici găsești ca să-ți facă reclamă la magazin? Nu înțeleg de ce ăla se duce și caută în gunoi o pereche jegoasă de blugi rupți, ca să poată săpa în curte după comoara piraților. Pe care o ascunsese acolo, în prealabil, câinele vecinilor.

Serios, voi vedeți în asta comportament normal? Eu nu!

– Însă e doar o reclamă… nu-s toate așa! Credeam eu până am văzut și un ditamai afișul. Cu alt trențăros nespălat. Pantaloni de pânză de sac și bocanci de acum 100 de ani, găuriți și scâlciați.
Campania-HB_2_s

Ah, stai c-am uitat și când a fost o femeie.
Campania-HB_3_s

Eu când văd așa ceva nu o bat pe umăr cu lacrimi în ochi, spunându-mi “uite o femeie vrednică, gospodină“, ci mă sperii și încerc să nu am de-a face cu jegoasa care pare că-și ridică mâneca de la tricou să ne arate unde-și înjectează heroina. Îi lipsește PET-ul de bere și chiștocul de țigară adunat de pe jos.

Observ că reclamele sunt făcute după același calapod ca și nemții sau olandezii. Câtă încredere să am eu în muncitorul murdar care-și face selfie cu vasul de WC?
HB_Stolz-Markus-Mueller-640px
Una e să te lauzi tu că ai reușit singur să faci ceva, alta e să transformi o sarcină dusă la bun sfârșit într-o mizerie lugubră. Reclamele astea vechi ce aveau mă? Nu erau pe placul nimănui? Nu erau pline de gunoaie și jeg?

Comments

comments

4 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read more:
Dilemă

Asta e o dilemă veche de mii de ani. Vă întreb pe voi ce aţi face în acest caz. Doamne...

Pe cine urâm?

Noi românii suntem ai naibii de patrioți exact când nu trebuie. Urâm țiganii de nu se poate, însă bălim la...

Viitorul educației în România

Ca să te apuci de un subiect așa delicat îți trebuie nervi tari, o ditamai ladă de bere (cu lămâie)...

Close