Prima plimbare cu Dacia

Azi am iesit cu bătrâna Dacie în trafic. De data aceasta, în trafic serios, nu doar în jurul blocului, apoi parcată după 10 minute la locul ei. Am ieșit cu greutate din locul de parcare. În spate aveam mașini ieșite cu botul în afară, iar în dreapta aveam mormanul de zăpadă. În plus, nu-mi prea intră în marșarier. Adică din 10 încercări intră de 2 ori.

Am ieșit de pe strada Carei, am intrat pe Basarabiei, iar la Diham am făcut la dreapta, către Piața Delfinului, pe Chișinău. Ideea mea a fost să ajung la Kaufland pentru mici cumpărături.
Numai că, ajuns pe Pantelimon, mi-am dat seama că nu prea am pe unde să întorc mașina. Așa că i-am dat pedală, am trecut dintr-a doua într-a patra, căci a treia nu vrea să intre neam. S-a vorbit cu marșarierul și s-au deci să-mi facă figura. De pe Pantelimon am mers înainte pe Ritmului și voiam să fac stânga pe Avrig. Însă am observat că am obligatoriu la dreapta. Așa că am luat-o la dreapta (parcă Ferdinand îi zice străzii) și am ajuns la Dimitrov.

Unde, din cauza emoției, am oprit motorul când am ridicat piciorul de pe ambreiaj. Și asta s-a întâmplat exact când eram între liniile de tramvai, eu dând semnal stânga să ajung la Iancului (nu știu numele străzii). Și motorul nu voia să pornească. Bateria dădea putere pentru câteva “câr” “câr“-uri anemice. Vatmanul de pe tramvaiul 1 suna din clopoțel, iar cei din dreapta se puseseră în mișcare. După câteva secunde care mi s-au părut o veșnicie, motorul a luat-o, iar eu am fructificat ocazia că cel de pe banda a treia (o mașină albă) mă aștepta și-am demarat în trombă. Cu scârț chiar. Apropos, am pus toate cele 4 roți de iarnă azi.

La Iancului am făcut stânga pe drumul către Piața Delfinului (evident, nu știu numele străzii) și-am continuat lejer până la MegaMall, unde am dat semnal dreapta și-am intrat în parcarea subterană. L-am văzut pe unul care venea din dreapta, am frânat (cu greutate – frânele țin de la jumătatea cursei) iar ăla a trecut mai departe fără să-i pese. Am parcat-o unde am nimerit și am coborât repede. Eram terminat, lac de sudoare și nervos. Nu din cauza celui ce mi-a venit din dreapta, ci de toată experiența de pănă atunci.

În parcarea aia eu n-am văzut nicio ușă, niciun indicator să te anunțe pe unde s-o iei ca să intri în magazin. Așa că am pătruns pe o ieșire de urgență. Cu ocazia asta am făcut-o și pe exploratorul urban. Și-am ieșit printr-un culoar lung, apoi pe o scară cât două etaje la suprafață, pe unde intrasem cu mașina în subteran. M-am dus la Kaufland și-n jumătate de oră am ieșit cu cele câteva lucruri luate. Eram atât de amețit încât am uitat să mă uit după un phone holder de mașină, să fi avut și eu niște filmări din timpul mersului. Nu-i bai, data viitoare promit că voi avea.

Am coborât pe aceleași scări de urgență la subteran, însă ușa era blocată, nu-mi dădea voie să intru în parcare. Hopa sus pe scările ce trepidau sub greutatea mea. Aici fac o paranteză. Mi s-au părut șuubrede. Am 110 kilograme iar scările trepidau. Și vorba ceea, nu fugeam, ci pășeam ușor, cu grijă. Dacă aia e ieșire de urgență, în cazul nefericit au unui incendiu în parcare, lumea se va îmbulzi pe acele scări. Ce siguranță au oamenii că o treaptă (am văzut câteva crăpate deja) va susține să zicem 250-300 de kilograme ale unor oameni care vor alerga? Mai ales că nu au nimic sub scări. Gunoaie doar. Și-o cădere de la 6 metri în gol nu i-ar plăcea nimănui.

Ies iar la suprafață și intru în parcare pe la parter. Iau liftul până la -2 și hai să caut mașina. M-am învârtit până am reușit să dau de ea. Și-am văzut cu ocazia asta și intrările în MegaMall. Pentru data viitoare.

Am ieșit pe unde intrasem și-am făcut dreapta, să ies din parcare. Alte mașini am văzut să mă lase, au văzut o Dacia 1310 cu “mămăliga prostului” în geam și au lăsat-o mai moale. În afară de un taxi în fașa căruia m-am băgat, cu semnal. Nu razant, îl vedeam destul de departe. Îl vedeam că gesticulează în mașină. I-am răspuns și eu cu “Nu vezi bă boule că-s începător? Stai dracu’ acolo” și mi-am văzut de drum. La Piața Delfinului am luat-o pe drapta, pe bretea, pe Chișinău, am oprit să treacă o domniță care mergea în dorul lelii pe trecere, apoi am continuat pe Chișinău.

Am vrut s-o iau prin spate, pe Carei, însă pe partea cealaltă erau multe mașini, un Mercedes ML voia să intre pe acolo, se intersectase cu un amețit care ieșise și voia să facă la stânga către Diham, așa că am accelerat și m-am dus la Diham. Am făcut stânga pe Basarabiei, apoi pe Carei, unde am făcut înconjurul blocului din spate și-am revenit în locul de parcare, unde am intrat din prima. Nu chiar cu voiam să intru, însă după alte 5 minute de nervi cu marșarierul vieții, am lăsat-o parcată mai prost ca prima dată.

Hopa sus capota, scoate bateria (cu lanț cu tot mi-au luat-o pe prima), prinde capota cu lanț și haida sus. Și asta a fost toată peripeția primei plimbări.

Comments

comments