Una veche din RATB

Ieșisem să mă văd cu Jidanul, să bem o bere rece. Și pentru că stătusem juma’ de oră la coadă la poștă, am luat 102-ul pentru 2 stații, căci m-aștepta omul acolo.
Și era nerăbdător, așa că începuse să mă sune. Îi răspund:
– Da Jidane. Da mă, n-auzi că abia m-am suit în 102? Da mă, mă grăbesc, mă dau jos să-l împing.

În fața mea se tot fofilea un nene, nu știa cum să intre-n vorbă.
– Pâs, pâs.

Eu nimic, îi dădeam înainte la telefon:
– Bă, ai adus aparatul foto? Bă, nu săpuniera, DSLR-ul ăla meseriaș!

Ăla din fața mea nu se lăsa mai prejos.
– Pâs, pâs, domnu’!
– Da domne, cobor la prima! Bă, ai adus și filtrele tot, da?

Lumea din autobuz se uita la noi și zâmbea. Eu, crezând că-i mare șmecherie ce vorbesc la telefon, că poate d-aia râdeau ăia, vorbeam mai tare și mă fâțâiam în fața ușii.

Ăla clar nu voia să se potolească. Ținea morțiș să vorbească și el cu mine. Vreun fotograf împătimit?
– Alo, domnu’!
– Ce e domne, că de-o juma de oră mă pâsâi. Nu te ninge, nu te plouă, ce e?
– Voiam să vă spun că sunteți desfăcut la șliț!

Comments

comments

2 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read more:
Să ne bucurăm de răul altuia

Haideți să vă întreb ceva. Până în ce punct ne putem bucura de răul altuia? Am citit de curând că...

Vreau hidrofoare cu presostat electronic, să-mi creez orășel acvatic!

Mi-a venit o idee. O idee de afaceri, mai bine zis. Și consider eu că-i bună, altfel nu aș scrie-o...

Dă-ți copilul la sport, cu școala ne-am lămurit cum e!

În ritmul în care mergem, vom ajunge în 10-20 de ani să fim o țară de fotbaliști. Care se tot...

Close