Urâți taximetriștii?

Iată altă întrebare de baraj. Și asta din ce în ce mai în vogă. Voi urâți taximetriștii?

Majoritatea vor spune că da. Unii vor spune că nu, căci fac un bine când e nevoie de ei. Alții nu au nicio părere. Pe ăștia cei din urmă nu-i vom întreba “de ce” în cazul de față.

Hai să-i vedem pe ăia mulți, cei care urăsc taximetriștii. Ca și taximetriștii pe care-i urâm, și populația dezgustată de taximetriști, se împarte în mai multe categorii.
Studenții care iau taxiul o dată pe an, cei din alte orașe, care iau un taxi tot cu aceeași frecvență ca și studenții, oamenii normali, care apelează la un taxi când e musai nevoie să se grăbească undeva, și cei care merg frecvent cu taxiul.

Cei ce merg frecvent cu un taxi, de obicei merg cu acelați taximetrist.
– Gică, de azi înainte vii să mă iei de acsă la 8 fix, să ajung la 9 la muncă, mă iei de la muncă la 6 seara, și sâmbătă la 10 dimineața ești la mine, să merg să fac piața.
– Bine șefu’!

Gică are un client asigurat zilnic. Are cel puțin 30 de lei asigurați numai de la nea Caisă ăsta baștanu’. În restul zilei îți caută clienți. Căutarea asta de fapt constă în statul la un colț de stradă, de obicei la o intersecție intens populată. Acolo sigur va avea succes.

Studenții care merg cu taxiul o dată pe an îi iau pe Gică de la colț de stradă. Gică îl întreabă unde vrea să meargă. Asta nu o poate pricepe nici studentul, nici eu, nici ăla de vine de la Crevedia și-a luat taxiul din gară, nimeni nu poate proicepe asta. De ce abia deschizi ușa și te întreabă unde mergi?

Voiam să iau un taxi într-o seară să ajung la viitoarea-mi nevastă. Stătea pe calea Sălaj, țigănie cât cuprinde. Mă sui în taxi, un țigan urât, cu tăieturi pe mâini și cu burtă revărsată peste volan. Manelele urlau în casetofon. I-am zis că vreau să merg pe Sălaj.
– Nu se poate fratili meu, mă taie țiganii hăia borâți acoloșa!
Mă uit la el, negru smoală și frumos ca Ramses al II-lea după 5300 de ani în apă poluată.
– Bă vere, lască că te apăr eu, cum să-ți fie frică de țigani? sunt și ei oameni.
– Nu merge frati, nu merg acoloșa.

Am ieșit și l-am băgat în mă-sa. Începuse nuș ce să urle după mine. M-am suit în alt taxi, un tinerel la volan. Brunet la păr, ochi albaștrii, a stins țigarea abia aprinsă.
– Bună seara liber? întreb.
– Bună seara, cum să nu, poftiți.
– Mă duci în Sălaj?
– Pe calea Sălaj?
– Da, nu în oraș.
– Vă duc, cum să nu. Și dacă mergeați în oraș vă duceam.
La casetofon Modern Talking, dată încet, se auzea în surdină.
– Mă frate nu ți-e frică să mergi în țigănie acolo? Dacă te tai și-ți iau banii?
– Mi-e frică, nu mi-e frică, asta e. Clientul îl duci unde dorește. Iar de acolo găsesc eu să mă întorc înapoi în centru.
Pe drum totul a mers ca uns, se vedea că știa și ceva carte, nu vorbea de politică și fata de la pagina 5, sau ce melodie bengoasă a scos Salam. Știam că drumul face 16-17 lei. Aveam pregățiți 18 lei.
Nu știu cum a mers că a făcut aparatul până acolo 14,98 lei. I-am dat 17 lei. Nu a vrut să ia!
Mi-a dat cei 2 lei înapoi. Și nu că ar fi fost prea puțin, Doamne ferește. Numai că el nu lua din principiu în plus. I-am luat numărul de telefon, și un an am mers cu el de fiecare dată când aveam nevoie. Ba o dată nu am avut bani la mine. A zis că i-i dau data viitoare. O dată i-am dat bani să se ducă să-mi plătească netul 🙂 Dar după o vreme nu am mai avut eu bani să merg cu taxiul… Când l-am sunat după vreo 2 luni telefonul era scos din uz.

Altă categorie de taximetriști te lasă să te urci în mașină, dau repede drumul la aparat, pornesc apoi te întreabă unde mergi.
– Pfoai mamaă, tocma la Unirii? Pe aglomerația asta frate? Mor pe drum. Nu merg. Te costă 5 lei.
– Ce să mă coste 5 lei, faptul că m-ai trecut intersecția?
– Păi am pornit aparatul frate, de unde să știu că mergi așa departe!
Departe adică fix 8 lei făcea cursa, 9 stații de tramvai.

Nu i-am dat nimic, am coborât și am trântit ușa. Tot el mă înjura după aia. Altă treabă pe care n-o pricep e asta. Cică unde mergi, îi zici unde e, și-ți replică faptul că el nu merge până acolo, ori e departe rău, unde a înțărcat dracu’ copiii, ori e aproape, și de nu o iau pe jos, sau tramvaiul, că eu nu știu ce e aia taxi. Ar trebui să mă ducă 10 metri dacă așa vreau eu. Face cursa 1,5 lei, îî dau 2 lei. Are să-și ia două pâini că m-a plimbat 10 metri, timp de 1 minut! Îmi veți spune că are un plan de făcut. De 70-150 lei pe zi/ noapte. Pe tură. Și nu face banii ăștia în 12 ore sau cât stă? Unii veți spune că nu, alții veți spune că fac unii și mai mult. Să vă dau un exemplu de taximetrist deștept. Prietenul meu Dudă Udă făcea taximetri în weekend. Ori sâmbăta ori duminica. Se ducea frumușel la Unirii și aștepta. Venea Clientul, îl ducea până unde voia să meargă omul, îl taxa fix cât era pe aparat, apoi se întorcea pe gol până la Unirii. Și tot așa. Plătea planul de 100 lei, punea și benzină de 60 de lei, și mai făcea banii lui vreo 100 lei. Asta dacă era de seară. De la 6 seara până la 2 noaptea numai așa făcea. Și nu l-am auzit niciodată să urle că ce tarif mic are taxiul, că etc.
Nu-l dau etalon pe el, știu asta că mi-a spus un prieten că a mers cu el. Ei doi necunoscându-se. Și mi-a zis că s-a purtat exemplar. Dar na, sunt puține cazuri de taximetriști ca el.

Îm majoritatea cazurilor, din păcate taximetriștii sunt nesimțiți. Și o zic deoarece știu despre ce vorbesc. Am mers cu taxiul în toate timpurile posibile.
Și pe lângă faptul că-s nesimțiți, fac tot ce le stă în putere să te fraierească. Ba că n-au să-ți dea restul, că “ce e 3 lei la matale, baștane… e timpurile grele, am copilași acasă“, ba dacă te iau din gară te plimbă prin tot orașul până să te aducă unde trebuie.
Eu rar am luat taxiul din gară din București. Și de fiecare dată când am făcut imprudența să vreau să-l iau, mi s-a spus că fără 20-30 de lei nu mă duce la destinație nici mort. Majoritatea sunt țigani și ascultă manele. Nu m-ar deranja faptul că-s țigani. Dar au și mentalitatea aia de ciumeg, și put. De îți vine să-ți vomiți mațele. Am mers o dată cu un țigan d-ăsta borât. A închis manelele și-a dat drumul la radio. Nu și-a aprins nicio țigară, cu toate că era fumător. Mi-a vorbit politicos. M-a taxat exact cât era pe aparat. Iar la el în mașină mirosea a brăduț odorizant. M-a ajutat la bagaje.  Foarte corect, un DOMN.

Faza e că era în Craiova. Tot în Craiova am luat alt taxi de la altă firmă decât Romiconul, cu care merg de obicei. A vrut să mă ia pe la mama dracu’, să mă ducă prin Craiovița apoi să mă aducă unde trebuie. I-am zis străzile fix pe unde trebuie s-o ia. Cică e în reparații, trebuie să ocolim pe nuș unde. Când i-am zis s-o taiee pe străduța X, s-a uitat la mine urât.
– Păi de unde știți dvs., parcă erați bucureștean.
– Sunt bucureștean, dar cunosc Craiova bine, cel puțin drumurile de la gară până acasă.

Altă dată, bunicul, venind de la țară la Craiova, n-a fost atent ce taxi să ia de la gară. L-a adus la destinație. Unde destinația la Craiova e o mahala. Majoritatea țigani fiind. A ajuns taxiul cu bunicul. Și i-a cerut de la obraz 10 lei. Asta pe vremea când făcea 3 lei cel mult de la gară până acasă. Nu voia să-i dea bagajele! Au început să urle unul la altul. Și-au ieșit țiganii afară. Au văzut unde a oprit taxiul. Mai mai să-l linșeze pe taximetrist.
A plecat ăla cu 3 lei și 2 șuturi în dos. Dar aia a fost pe vremuri. De la o vreme am văcut că taximetriștii cel puțin ăia craioveni sunt mai omenoși. Cel puțin cu mine. Care mă dau jos din tren și-i iau așa oltenește…

Comments

comments