Îmi plac ceasurile la nebunie!
Întotdeauna m-au fascinat ceasurile. De la vechea pendulă (veșnic stricată) de pe peretele bunicului, la ceasul cu cuc (câteodată atât de enervant cucul când cânta de 12 ori) de la unchi, la ceasurile vechi și bune (de la ruși) pe care le avea tatăl meu.
Primul meu ceas l-am primit când am împlinit 7 ani. Țin minte că era albastru cu limbile albe. Și un albastru așa frumos, cum rar am mai văzut. Au trecut peste 30 de ani de atunci, însă culoarea aceea îmi este întipărită bine în minte.
Crescând, au început să-mi placă din ce în ce mai mult ceasurile. Cum majoritatea adolescenților de vârsta mea aveau pe pereți postere cu Lamborghini Countach sau Porshe 911, eu aveam cu ceasuri Sector și Seiko.
Primul ceas “șmecher” pe care mi l-am cumpărat singur a fost un Seiko cu mecanism 7T32. Ceas cu limbi care are și alarmă, pe lângă funcțiile pe care ți le oferă un ceas analogic. Adică ori foloseai alarmă, ori aveai un alt ceas, pentru alt fus orar.
O chestie foarte comică a fost când l-am cumpărat. Câștigasem licitația pe Ebay pentru ceas. Venind în lei era pe la 250 lei. Aveam cash, m-am dus la bancă să-i depun și să-l plătesc direct de pe telefon. Am pus 250 în cont (toți banii pe care-i aveam, nu-mi rămăsese nici măcar de bilet de autobuz), și-am dat pe butonul de PAY.
Surpriză! Nu aveam îndeajuns de mulți bani. Mă uit cu atenție, îmi lipseau fix 45 de bani. Adică jumătate de leu, mai puțin chiar. M-am scotocit în buzunare, nu aveam niciun leu. Aveam însă (primită chiar în ziua aceea), o monedă de 50 de bani nouă, cu Neagoe Basarab, de aia pe care o prinzi greu, fiind tipărite doar câteva sute.
Fiind în bancă, îi zic doamnei de la casă că vreau să mai fac o depunere, că nu-mi ajunge să cumpăr ceasul.
– Desigur, cât doriți să puneți?
– 50 de bani!
– Cum?
– Toți banii, 50 de bani, uite ce monedă mișto, lucește zici că-i de aur.
Eh, cu zâmbete încurcate și râsete pe înfundate, am făcut probabil cea mai mică depunere din istoria băncii. 50 de bani. Costa mai mult foaia aia pe care au trebuit s-o listeze, cu datele mele, seria de la buletin etc. Dar, ceasul era al meu. Cel puțin digital, deoarece am așteptat cu sufletul la gură cele 2 săptămâni până mi-a ajuns din America.
Asta se întâmpla în 2011. Abia în 2013 a trebuit să-i schimb bateria. M-a ținut 2 ani. Baterie originală, schimbată de vânzător când mi-a trimis ceasul. Cu ocazia asta am aflat și eu că nu toate bateriile de ceasuri sunt la fel. AG1 e tipul chinezesc de baterie, care te ține câteva luni, nicidecum peste 1 an, darămite 2.
Ce m-a apucat pe mine să zic acum de ceasuri? Ei bine, căutând “ceas barbatesc” am dat de magazinul Tio.ro.
Primul meu gând a fost “alt magazin cu prețuri premium pentru chinezării“. Pentru că în majoritatea cazurilor, cam asta găsești pe piața autohtonă. E de ajuns să te duci în orice mall să te uiți la “insulițe” cu ceasuri și să te convingi. Dar m-am înșelat amarnic. La 90 de lei am găsit acest ceas sport care arată senzațional. Prețul este “studențesc“, iar calitatea “premium“.
Și uite așa, de la o căutare într-o doară pe net (că mai arunc ochii pe ceasuri noi, să-mi adaug la colecție), m-am mai făcut cu un ceas sport de calitate. Să tot faci cumpărături de pe Tio.ro!
