Amintiri din comunism – vizita de lucru
Intr-o buna zi, la IMGB se zvonea ca va veni in celebra vizita de lucru, Ceausescu. Și din zvon de dimineață, pe la prânz a devenit certitudine, că, a doua zi, vine fiul natiunii la ora 14 să vadă ce și cum.
Asa ca toata lumea, cu mic, cu mare, s-a apucat sa deretice. Sa dea cu matura, sa stearga praful, nu conta ca era span la locul de munca, totul trebuia sa fie luna. Cum dracu sa dai gauri cu burgiul si sa nu ramana urma, nu se stia cum, nu existau aspiratoare cuplate la unelte pe vremea aceea. Insa totul trebuia sa fie curat lacrima.
Si pe la ora 12 jumate toata treaba era gata, numai o ditamai hala era murdara ca vai de ea. Si nu stiu cum naibii se intampla ca hala aia sa fie chiar in drumul de la poarta fabricii la birouri si celelalte hale. Adica era prima cladire pe care tovarasu’ o putea vizita. O putea vizita, vorba vine, caci daca vedea ce dezastru e acolo, cadeau capete, scandal, disponibilizari, gazeta de perete, ne faceam de ras in lume.
Asadar, ce era de facut?
Ideea salvatoare ii vine lui Costel Chinezu’. Capatase porecla ca fusese plecat intr-o delegatie tocmai in Republica Populara Chineza, cu care la vremea aceea faceam afaceri de mare anvergura.
– Ba, nu zidim noi aici?
– Ce ma, hala?
– Pai da. Ce-are?
– Ma, esti tampit? Cum dracu sa zidesti hala?
– Pur si simplu, zidim usa, geamurile le dam cu vopsea, oricum sunt la 2 metri jumate, ascundem scarile sa nu se urce careva sa se uite pe geam si gata.
– Ma, tu ai baut apa de la caine?
– Ma, stati asa, zise seful. Nu-i o idee rea. N-avem ce face in scurt timp!
Si s-au apucat 6 insi sa faca treaba asta. Au zidit usa cu vreo 2 roabe de caramizi, apoi au dat un strat de vopsea alba, ca si pe geamuri si gata. Cu inima cat un purice au asteptata vizita tovarasului.
La ora 13:58, pe poarta a intrat alaiul impreuna cu Ceausistii, caci rar erau vazuti unul ara altul.
Pe Elena au umplut-o de flori femeile de serviciu si-au tras-o intr-un birou, la cafeluta, coltunasi, sa vada gazeta de perete, prostii de genul, iar pe tovarasu’ l-au lasat cu alaiul si oameni din conducerea IMGB-ului.
Evident, prima cladire pe care a vazut-o a fost hala. Prospat vopsit alba, era cea mai aratoasa dintre toate. Bine ca era o zi de vara atunci, caci vopseaua se uscase repede.
Se uita Ceausescu la ea, si-i face inconjurul de vreo 2 ori. Evident, nu a gasit nicio usa. Astia din conducere erau cu morcovul, ca poate intreaba asta ce e cu cladirea aia in care nu se poate intra, iar alaiul de fotografi si gura casca zambea pe sub mustati.
Ceausescu a dat din cap multumit si-a trecut mai departe, la alte hale si la birouri, unde era totul luna.
A doua zi s-au dat la televizor imagini cu vizita de lucru, in care s-a vazut si cum Ceausescu trece pe langa celebra hala zidita.
