Brusc, la cutremur, ateii devin religiosi!
Azi noapte, la ora 3 si jumatate a fost un cutremur de vreo 5.6 grade pe scara Richter. S-a trezit lumea, cu mic, cu mare din somn, si-au inceput cu panica.
Nu neg, mi-a fost putin teama. Probabil teama a fost amplificata si de faptul ca am fost trezit din somn, nu neaparat de faptul ca era cutremur. Cel mai mare pe care l-am simtit a fost cel din 1991, cand se zguduia blocul serios, cu zgomote incat, la varsta aceea imi inchipuiam ca venisera rusii si dadeau cu tancurile in bloc sa-l darame.
Acum insa nu m-am mai repezit ca pe vremuri sa stau sub o grinda principala, sa nu-mi cada ceva in cap. Am stat pe marginea patului. Am facut o cruce mare cu “sa fie bine, Doamne” si atat. L-am simtit in 3 etape. Cea care m-a trezit, o leganare, apoi o lenta leganare, o zguduire mai mare, alta lenta lenagare, o legenare ceva mai mare si liniste. Sa tot fi fost vreo 20 de secunde asa.
Culmea e ca, majoritatea ateilor, incep sa devina brusc cei mai credinciosi oameni fix cand da cutremurul. In rest, “cine are nevoie de prieteni imaginari, ce, mai avem 5 ani?“. Dar cand da sguduiala, ii auzi cu “Au Doamne, iarta-ma“.
De ce ipocrizia asta pe noi? De cand? Din cauza popilor? Probabil, altfel nu-mi exlic cum lumea a inceput, din ce in ce mai abitir sa urle impotriva bisericii dar si a religiei in sine.
Ca o veste buna legata de cutremur, e bine ca s-a intamplat. Adica e bne sa fie cutremure mici si dese decat unul mare, devastator la 20-40 de ani. Gurile rele insa nu inceteaza cu “Romania e inca in pericol, va veni un cutremur devastator cat de curand, Nostradamus a prezis-o“, si altele pe acelasi calapod.
Comments
Add a Comment
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.
Din păcate așa suntem noi,romanii!Exageram în mai tot si-n
toate.Inclusiv cu anticiparile. ..cutrmuratoare!
O fază cu un cutremur care n-a venit s-a întâmplat prin 96.
Venise unu la TV, mare inginer, mare sculă de basculă, om cu carte, de altfel, nu Baba Omida, care în 91 zicea c-o să fie un cutremur mare. Și-au fost alea din 30-31 mai 1990. E, ăla venise prin primele emisiuni la TVR și zicea că-o să vină. Și au venit 3. Deci na, lumea îl credea când zicea că vine un cutremur.
Prin 96 apare iar ăla la TV, că în noaptea dintre 14 și 15 august vine un mare cutremur și să ne ferim. Taică-meu, ca de altfel, o mulțime de alți creduli, au luat-o de bună.
Eu eram la țară, în vacanță. Ai mei acasă, la București. Strânge taică-meu actele, bijuteriile, banii, face un băgăjel și hai să mergem undeva în loc liber să nu cadă blocul pe noi. Maică-mea nu și nu. Până la urmă a convins-o, s-au plimbat cu mașina pe străzi vreo 2 ore în noaptea aia. Abia pe dimineață au intrat în casă. Și ei și alții care stăteau în fața blocurilor. Știi cum e, după cutremur se strâng cu toții în fața blocului.
Eu la țară, mă luasem după taică-meu. Luasem tot pe mine, făcusem bagajul și-am scos-o pe mamaie din casă. Îți dai seama cât chef avea ea să se scoale la 1 noaptea să iasă afară.
Bunică-meu dormea la bucătărie, altă cameră, la câțiva metri de casă.
– Bă, hai dă-te jos din pat că vine cutremurul!
– Du-te mă cu prostiile, culcă-te și lasă-mă că nu vine nimi.
– Mă tataie, hai mă, cade casa pe tine.
– Du-te mă afară și stai ca blegul degeabai. Ai mai scos-o și pe-a bătrână din casă în loc s-o lași să doarmă.
– Vine cutremurul mă, n-auzi!
– Vine pe mizda pă-sii. Lasă-mă să dorm.
Și s-a întors pe partea ailaltă și-a început să sforăie. Am stat vreo oră pe afară, apoi am mers și eu sus. Bunică-mea stătuse vreo 20 de minute apoi urcase la culcare, lămurindu-se cum e cu cutremurul ăla.