Chinurile provincialului cu chirie în București

Alex se plângea de cum merg treburile în București pentru un provincial. Prețuri mari, condiții nasoale, hoție. Are un articol bine documentat, se vede că a trecut prin ceva probleme, pe care îl puteți citi aici.

Inițial voiam să-i las un comentariu, să-i explic și cum vede un proprietar de apartament din București situația. Însă la cât aveam de scris, mai bine un articol, în care să se vadă și reversul medaliei.

Viză de flotant nu prea-ți dă nimeni așa din prima lună, că ești tu băiat Gigea, tânăr absolvent de facultate și-ai venit în capitală, în căutarea unui trai mai bun.
Și nu-ti da deoarece proprietarul e obligat să plătească la stat PE UN AN impozitul de 16% din chiria obtinută. Și tu, tinere Gigea, venit de la țară, mândru de tine, crezi că în Bucureștiul ăsta mare curge lapte la cișmele.

Și după o lună-două, cum ai prins cât de cât mersul orașului, îi zici proprietarului (daca-i zici, ca multi nici nu anunță, haimanalele dracului), că pleci. Îți strângi cele 2 geamantane de haine și laptopul și te-ai mutat în altă parte. Că e mai la stradă, că ai cafenea la parter, că deh, acu ești bucureștean și trebuie să te comporți ca atare.

Și-ai stat doar două luni în apartamentul ăla. În urmă ce lași? Mizerie cât cuprinde, că doar nu-i casa ta să faci curat după tine, mai ales că te muți “de la bulangiul ăsta“.
Proprietarul rămâne cu 10 luni de plată la stat pentru anul pe care ți l-a făcut ție în contract. Că tu n-ai vrut să stai un an (sau n-ai mai putut, ai văzut că nu-i de tine Bucureștiul) și te-ai cărat.
Tot proprietarul mai are de plătit facturi după tine. Lumină, cablu, întreținere. Asta deoarece în cele 2 luni în care tu ai stat acolo, nu ai pătit nimic. Întreținerea nu era a ta, deoarece se afișează cu 1 sau 2 luni în urmă, iar la lumină și cablu ai zis că acoperă garanția.
Garanție pe care când ți-a cerut-o proprietarul ai strâmbat din nas.
– Ce, așa mult? Cum, încă o lună? Deci 200 euro chiria, plus 200 garanția. De unde să scot 400 de euro, sunteți nebuni?

Așa e peste tot. Că ești proprietar sau firma de imobiliare, astea-s condițiile. Nu-ți convine? Te duci în altă parte. De ce e așa scump? Ăsta e prețul pieței în București. Deoarece ai lângă tine tot ce-ți trebuie. Magazinuțe, Mall, școli, bănci, cazinouri, stații de tramvai și metrou, cafenea la colțul blocului, de unde poți fila gagicile, sorbindu-ți un cappuccino pe care ai dat cu inimă îndoită 12 lei (bă ai dracului bucureșteni, e 12 lei un rahat de cafea? Că la mine e 15 lei kilul).

Proprietarul de multe ori trebuie să strângă după tine, coji de semințe și de pâine aruncate după pat, părul din scurgerile de la chivetă și cadă (ție îți place să faci curat după altul?), să schimbe colacul de la WC (așa e igienic mă!), de multe ori să mai dea un strat de vopsea, să pună baterii în telecomanda de la TV (te-ai bucurat la 2 baterii?) și în cea de la aerul condiționat. Și de multe ori, fără să vrei, plecând la repezeală, îi mai iei și ăluia din casă. O telecomandă, o scrumieră, mătura, fărașul, becurile… Toate rahaturile astea adunate fac 100 lei pe puțin.

Tu pleci, după tine, potopul. Nu te mai interesează cu ce-l lași pe ăla lipsă.
De multe ori, chiriașul face curat. Adică dă cu mătura, așa de ochii soacrei. Lasă în urmă câteva chestii pe care nici el nu le observă, nu că ar face rău expre. S-a rupt un picior de la etajera șifonierului (ai pus prea multă greutate acolo) și s-a rupt și o bucată din peretele acelui șifonier. Deoarece e PAL mă, că ai cerut mobilă modernă, nu “de pe vremea lu’ mamaie“, care erau de lemn solid. Recunoști asta?

Și uite de aia de multe ori proprietarul nu vrea să-ți facă viză de flotant. Oi fi tu obligat prin contract, însă pentru o pagubă de 200 de euro (sau mai puțin), omul ăla înghite gălușca. Știi ce chinuri sunt ca să te aducă în instanță? Trimite plic acasă, pe adresa din buletin, pe care nu-l citește nimeni, dus la secția de poliție, declarații, pierdut timp și nervi mâncați.

Astea-s problemele pe care tu, ca și chiriaș nu le vezi sau nu le bagi în seamă. Deoarece nu-s problemele tale.

Evident, de multe ori, anunțurile sunt puse la mișto pe site-uri. De agențiile imobiliare de canal, cu un singur om, care e șef, subaltern și femeie de serviciu. Ăia fac mânării. Poze cu apartamente furate de la alții, date un “flip horizontal” și schimbat ceva la nuanțe în PhotoShop, chestii simple pe care le face orice mucea și le urcă sus ca fiind ale lui. Sau, de multe ori, le urcă direct, fără să modifice nimic, le lasă și cu watermark-ul firmei căreia îi aparțin pozele. Dacă ăia se prins că i-au fost pozele furate, legal nu pot face nimic. Cine-l ia pe ăsta și de unde? Poate avea un număr de cartelă și cine naibii face cercetări pentru câteva poze ciordite cu nesimțire?

Și provincialul vede poze frumoase și dă telefon. Orice om ar face la fel. Agentul șmecheros îi bagă placa cu “abia a închiriat colegul acum juma de oră acolo” și îl cheamă pe om la alt apartament. Mai fără gresie, zonă mai nasoală, fără loc de parcare, bloc cu probleme, cu apă tăiată, cu de toate. Sau, de ce nu, zonă bună, totul bine și frumos, însă mobila nu e chiar nouă, făcută anul ăsta, TV-ul nu e LCD și e o drăcie mare cu tub, becurile nu-s economice… Și propritarul mai pretinde și chirie 200 euro?

Cam astea sunt problemele întâmpinate și de-o parte și de alta a taberei. De parcă ar trebui musai să fie un război între oameni, că dacă ne-am înțelege “omenește” nu dormim bine noaptea, avem arsuri în piept, chelim prematur și Doamne ferește, vom avea disfuncții erectile.

Sursă foto: Casamona.com

Comments

comments