Cinci jocuri pe care nu le voi termina niciodată
Dacă tot m-am apucat să scriu despre câteva seriale pe care nu le voi termina niciodată, pasul logic era să scriu și despre 5 jocuri pe care nu le voi termina niciodată. Și aici nu vorbesc de o probabilitate, ci de o siguranță.
1. Grand Theft auto – San Andreas
Singurul joc din seria GTA pe care l-am jucat. Nu l-am terminat deoarece ajunsesem într-un punct în care mulți au zis că-si bagă picioarele și au renunțat la el. Când trebuia să zbor cu avionul prin niște cercuri. Hai să fim bine înțeleși, ce naiba de hoț ajunge să fie pus în situația să piloteze un avion prin niște cercuri imaginare în aer? Niciunul, niciodată.
Jocul avea grafică frumoasă pentru vremea aceea, însă după 2 săptămâni de chin să trec de nivelul cu avionul m-am lăsat păgubaș. Au trecut 19 ani de atunci. Nu-l voi mai juca vreodată, nici dacă se face versiunea super enhanced.
2. S.T.A.L.K.E.R – Shadow of Cernobyl
A apărut ca mare șmecherie jocul în 2007 și parcă nu exista tânăr să nu-l joace. Mi-am pierdut și eu câteva ore bune cu el. Însă nu m-a atras. Credeam că va fi ceva extraordinar, dar necaptivant. În plus, una două te omorau fel de fel de câini turbați și alte jivine înfiorătoare. Și cum mie îmi place ca shooterele să fie de genul “praise the Lord and pass the ammunition” cu gloanțe cu nemiluita, aici unde era muniția pe sponci am zis nu. Găsisem altceva să mă joc, preferam să mă joc o vechitură numită “Return to Castle Wolfenstein“, pe aproape toate nivelele de dificultate.
3. Left 4 Dead.
De aici încolo vom avea jocuri din genul horror. Not for me. Left 4 dead am rezistat să mă joc vreo 2 ore. Mai mult nu, că mă luase cu traspirații și panică. Nu mai eram eu ăla ciumeg care “dă cu pumnul, capu’ sare“, ci trebuia să mă feresc de cine știe ce arătări care altceva mai bun de făcut n-aveau decât să mă atace cînd îmi era lumea mai dragă. Am zis nu, am dat delete și aia a fost. Nu m-am uitat în spate. Și nici celelalte jocuri care au apărut după el nu m-am făcut să zic “oare cum o fi?“
4. Dying light.
L-am jucat aproape pe tot. Șitu că au fost vreo 2 (poate mai multe?) părți. Le-am jucat o mare parte din ele, însă le-am lăsat. Mă plictisisem de atâția zombi pe care trebuia să-i omori într-una. Parcă nu aveam nimic mai bun de făcut decât să mă plimb de colo-colo să fac treaba murdară a dracu știe ce doctor care căuta el leacul minune. Genul ăla de doctor care-ți dă morfină pe sub mână pe 200 de lei. Și cum chestiile utile se găseau destul de greu, m-am lăsat păgubaț să bag toporul electric în zombie dobitoci.
5. Doom 3
Nu, nu nene, nu. 10 -15 minute am reușit să mă joc din el. Până reuseam să ies din cripta aia, ce dracu era, peștera muierii. Și să aflu că-s undeva pe Marte. Ceva vibe de Total Recall cu sperieți. L-am lăsat de-o parte și am uitat și de existența lui până acum 4 ani când am zis că “păcat că Doom nu a mai scos jocuri frumoase dupăî1 și 2“, de au râs ăia și cu curul de mine. Să joace alții, cine știe câte jocuri or mai fi scos din serie. Nu e de mine.
Comments
Related Posts
-
1 DECEMBRIE!…
No Comments | Dec 1, 2019 -
Viitorul educației în România
13 Comments | Jun 1, 2013 -
Terminator 5 – Genisys
No Comments | Dec 4, 2014 -
SINDROMUL HALEP!?…
No Comments | Jan 4, 2020