Glosofobia – o fobie care poate fi învinsă

Printre cele mai mari fobii cu care se poate confrunta cineva, este glosofobia – frica de a vorbi în fața mulțimii.

Prima dată când a trebuit să vorbesc în fața unei mulțimi, a fost în clasa 1. A fost ceva serbare de sfârșit de an, nu mai țin minte minte exact care era ocazia (au trecut 38 de ani de atunci). Știu că eu eram echipat în bornă kilometrică, iar un coleg cu care făceam echipă era kilogram. Arătam ca Stan și Bran, eu înalt și slab, Radu (așa îl chema pe coleg) era mai scunduț și dolofan.

Doar că atunci nu mi-a fost frică să vorbesc de față cu mulțimea. Doar erau colegii mei, era doamna învățătoare, erau și părinții spectatori, era mama, bunica. Nu mi-a fost frică.

Însă pe timp ce m-am mărit, frica asta s-a făcut simțită. Una era când te scotea la tablă să te întrebe de “ce-am avut de învățat pentru azi?“, alta era să vorbești în fața mulțimii, unde nu mai erau colegii cu care te vedeai aproape zilnic, ci niște necunoscuți, mulți întrebându-se, pe bună dreptate: “cine e ăsta și ce vrea el să ne zică?“

M-am lovit de glasofobie, culmea, în cadrul unei ediții mai vechi Super Blog (din 2011). Filmarea de atunci nu știu pe unde mai este, însă am găsit-o pe aceasta:

Mi-a fost teamă, m-am bâlbâit, nu aveam un speech pregătit. Însă până la urmă am scos-o la capăt. Când i-am povestit lui taică-meu, l-a apucat râsul:
– Păi tu nu știi mă până acum cum să scapi de trac, atunci când vorbești în fața mulțimii?
– Nu, de unde să știu?
– Ai internetul ăla degeaba… Trebuie să ți-i imaginezi pe ăștia din mulțime goi.
– Cum naibii goi?
– Fără haine, ce nu înțelegi?
– Păi și eu sunt îmbrăcat și ăia goi… nu fac notă discordantă?
– Vai, doamne, cu cine ai semăna tu… Fă așa cum îți zic data viitoare și ai să vezi că o să fie bine.

Când a mai trebuit să vorbesc în fața mulțimii, mi i-am imaginat goi pe ăia din primele rânduri. Și-am zis că imaginările astea nu-mi fac bine.

Sala era plină: bloggeri, jurați, antreprenori, adică oameni “de bine“, care probabil aveau LinkedIn-uri mai bine aranjate decât camera mea. Înainte să urc pe scenă, mă rodea stomacul. Mă și gândeam că o să mă prezint (dacă-mi aduc aminte cum mă cheamă), apoi fug la WC. Însă nu a fost așa.

Am început stângaci, însă pe parcurs mi-am dar drumul la limbă și am povestit timp de câteva minute despre probe, despre mine, despre cum mi-au venit ideile. Pe parcurs, în timp ce vorbeam,  mi-am dat seama că nu învățăm tot ce ne trebuie, nici în școală, nici acasă.

De ce educația clasică nu pregătește tinerii pentru lumea reală?

Noi nu facem școală ca-n alte țări, unde să-ți poți alege singur materiile. Cel puțin, “pe vremea mea“, așa era școala. Era totul bătut în cuie, nu puteai să-ți alegi să faci spaniolă de exemplu, ci aveai doar engleză și franceză. Voiam să învăț germana atunci. Nimeni nu a știut să-mi zică unde să mă duc (eram în anii ’90). Dar cum mi-a venit ideea aia, așa mi-a și trecut, pe nesimțite.

Acum însă, ai de unde alege. O inițiativă foarte frumoasă este Tribul Antreprenorilor – o comunitate activă de învățare și sprijin pentru cei care vor să-și creeze atât o afacere de succes, cât și un caracter puternic.

Printre primele cursuri ale acestora este Rise & Speak – un eveniment unic de public speaking pentru adolescenți cu vârste între 15 și 18 ani.
Prima ediție are loc pe 16 noiembrie 2025, la Ibis Styles Bucharest City Center. Aici vă puteți înscrie în comunitatea din Skool

Gândiți-vă că aici copiii de azi pot învăța lucruri cu adevărat ajutătoare în viață. Nu trebuie să știe câți metri are vârful Moldoveanu, însă poate învăța cum să își deschidă o afacere. Aceasta poate fi orice, depinde ce visuri au. Și apoi, căpătând experiență, se pot extinde. Pot crea școli, spitale, pot ajuta la rândul lor pe alții. Și asta fără să știi analiză matematică, între ce ani a domnit Cutare cel Mare și unde se află lacul Benxi.

Tribul oferă acces tinerilor la următoarele:

– antreprenori de succes din domenii diferite;
– o comunitate unde pot învăța să-și exprime ideile de la A la Z, să-și asume eșecul (nicio afacere nu a pornit de la 0 și a ajuns pe culmile succesului din prima, fără piedici) și să înțeleagă cum funcționează lumea businessului.
– practică și expunere, cum ar fi – public speaking, pitching, mentorat;

Desigur, unii vor spune că nu e nevoie de acest mentorat, că suntem în era AI-ului, și-l “dresezi” pe ăla să-și facă planuri de afaceri, pe care să le pui în practică și gata, ai succes peste noapte.

Aha, cum să nu! Mai bine vă duceți la Tribul Antreprenorilor și te vei lovi de realitatea cruntă. Vorbeam acum câteva zile cu un prieten pe tema asta și mi-a zis:

– Eram fascinat de AI și automatizare, ca un copil mic. Credeam că pot face orice, numai să am tool-urile necesare. Însă am descoperit că oamenii nu vor să comunice cu roboții, ci cu un om. Și eu dacă-i livram automatizări, primeam refuzuri. Am înțeles că trebuie să comunici, de la om la om, nu să-i prezinți robotic niște idei.

Niciun AI nu poate înlocui o comunitate vie, de oameni și idei reale. Aceștia, fiind deja trecuți prin ciur și dârmon, îți oferă direcție, nu doar răspunsuri. Exact ce-am învățat în facultate – nu am învățat neapărat niște chestii, ci cum să caut să aflu tot despre acelea.

Viitorul nu este doar despre tehnologie rece, precizie matematică, ci despre comunitate, interacționarea caldă între semeni – ceea ce am cam pierdut în ultimii ani. Și ca să avem parte de acest viitor frumos, trebuie să reînvățăm să vorbim cu oamenii, trebuie să-i scultăm în primul rând, apoi să gândim răspunsurile, abia apoi să le dăm soluțiile pe care și le doresc.

Articol participant la proba 5 SuperBlog.

Comments

comments