JOCUL DE-A VACANTA!
“Vacanta este o arsura grava de soare la un pret foarte costisitor.” – definitie de Hal Chadwike
Ce va spuneam in urma doar cu cateva zile, la inceputul vacantelor de 1 Mai si apoi de Rusalii, iata ca acum, s-au adeverit! Incepem o noua vacanta: cea de 1 Iunie! Tot de trei zile si, ce-o mai fi, ca acusi, acusi vin altele! Eventual si-un record in materie, intrucat (eu cel putin) nu cred ca in Europa, spre exemplu, mai exista o tara in care doar intr-o singura luna locuitorii sai sa beneficieze de atatea vacante!
Altfel fie spus, totul sa stagneze, numai ca sa ne distram! Nu pot spune ca odihna si distractiile nu-s benefice, folositoare noua, tuturor. Dar nici nu pot sa cred ca noi, romanii (sau o parte dintre noi), ne gandim si nutrim doar numai spre vacante, transformand zilelele si lunile intr-un veritabil joc de-a vacanta. Ca-n piesa lui Mihai Sebastian (referindu-ma, desigur, la titlul acesteia)! Acolo, din cate probabil se stie (daca se stie?), erau implicate doar sase personagii (actori).
De aceasta data insa, in acest joc de-a vacantele, sunt implicati milioane de cetateni de toate varstele si profesiile, tineri si varstnici, locuitori ai Romaniei care, cu sau fara voia lor, accepta si asteapta milostenia guvernantilor, preferand aceste repetate stagnari de activitate productiva, in detrimentul activitatilor socio-profesionale! Ca-n epigrama lui Dumitru Rapanu:
“Supus la un stres nebun,
Vor sa intre, mi se pare,
Din vacanta de Craciun
Direct în vacanta, la mare!…“
Da, cam asa-i. Dar cine-i pierdantul? Oare nu tot noi, traitorii acestui pamant romanesc? Cu totii dorim si visam spre o viata mai buna, spre o Romanie cat mai frumoasa, bogata si imbelsugata. E ceva mai mult decat firesc. Dar cum?! In nici intr-un caz numai cu gandul la vacante. Este nu numai paguboasa aceasta atitudine (sub toate aspectele ei), dar in acelasi timp si curioasa, daca ne reamintim de vremurile de mult apuse cand, la ordinea zilei, trona hei-rup-ul comunist, de fapt acel “indemn inflacarat” al fostului dictator, pentru “ridicarea Romaniei pe noi trepte de progres si civilizatie, pe culmile cele mai inalte ale socialismului a tot biruitor”!
Cat de mult ne-am tot ridicat si cam pe unde am ajuns, se stie! Aceasta a fost insa atunci, dar acum? Acum “hei-rup-ul” a disparut, ce-i drept. Nimeni nu ne mai indeamna spre o asa ceva si nici nu este posibil. In schimb, hai sa recunoastem, parca ne gandim mereu numai la vacante si distractii, iar munca-i, cum nu odata am tot spus, pe planul doi! Este, cred eu, foarte pagubos! Nu numai pentru societate, dar si pentru noi toti, cei care mereu ne plangem ba de una, ba de alta, ba ca n-avem sosele si spitale, scoli si stadioane etc.! Avem in schimb vacante cu nemiluita, dupa care ne si lamentam, ca-n epigrama lui Zeno Dulca:
“Gata! S-a sfârsit vacanta!
Ne întoarcem de la munte si Constanta
Odihniti dar arsi de soare
Si pârliti la buzunare.“
Da, o fi si asa. Dar si vacante fara frontiere! Petrecere frumoasa!
Marc Ciubotaru
