Lasă, șefu’, că-ți iei tu alta…
|Am ieșit cu Parpalac Man azi la plimbare, o tură prin Decathlon, unde ne-am jurat a 15 mia oară că nu mai mergem la cumpărături că luăm ce nu ne trebuie, apoi în parc.
Am luat 2 baterii noi pentru mașinuță și am zis să le testăm. Ne dăm jos din mașină, luam mașinuța și telecomanda și nu apucăm să facem 2-3 pași, că răsar ca din pământ 2 pui de țigan. Unul mai mic și altul mai măricel (de vreo 10-11 ani).
– Ce e aia, șefu’? Întreabă ăla mai mare
– O mașinuță.
– Nu mi-o dai mie șefu’?
Nu a întrebat dacă îi dăm și lui puțin să se joace. Nu nene, a întrebat direct dacă nu i-o dăm lui.
– Da ce, ești al meu să-ți dau ție mașinuța? întreabă Parpalac Man.
– Nu șefu’ dar dă-mi-o mie.
– Cum să ți-o dau mă?
– De tot șefu’, lasă că-ți iei tu alta, șefu’.
Cu greu am scăpat de ei. După nici 20 de secunde când ne-am uitat după ei, dispăruseră. Probabil în cociabele de lângă Parcul Teilor.
Ne-am jucat vreo 10 minute cu mașinuța și prima baterie a cedat.
– Eh, pentru baterie nouă, încărcată puțin, cât să ieșim cu ea o tură, e ținut ceva, ne-am zis.
Am pus a doua baterie și dă-i nene. Am trântit mașina pe coclauri, pe asfalt, am dat-o peste cap, am zăzăcit-o de nu mai știa de ea. Jumătate de oră! Bateria cu care venise ea ținea 20 de minute. Asta nouă (una dintre ele), a ținut 30 de minute de frecuș.
Și când ne pregăteam să polecăm către casă, se rupe ceva la mașinuță și o roată râmâne în aer. Axul sărit de la locul lui, l-am găsit prin iarbă.
Am zis că ne-au ajuns blestemele țigănușilor. Care țigănuși cât eram la mașină și puneam în portbagaj mașinuța, erau în parc și-i furaseră unui om ceva. Că urla omul ăla după ei și-i căuta prin parc.
Mașinuța am reparat-o în mare, am pus axul la loc, am prins brațul de roată, dar o ureche de la braț s-a rupt. Trebuie să-i lipesc eu ceva, o bucățică de plastic (dacă găsesc un băț de urechi cu picior de plastic, cum era pe vremuri, ăla e ce trebuie).
Și uite-așa de la “dă și mie nenea, 2 minute să mă joc cu ea” la:
– Dă-mi-o mie, sefu’, că-ți iei tu alta.