Logodna e promisiunea de căsătorie

Pe scurt, logodna reprezintă promisiunea reciprocă de a se căsători pe care și-o fac două persoane de sex opus. Logodna se mai poate referi și la perioada de timp care se scurge între promisiunea respectivă și căsătoria propriu-zisă. În această perioadă se spune despre membrii unui cuplu că sunt logodiți.

În Evul Mediu căsătoria era un act important din punct de vedere familial, economic, iar în unele situații, chiar politic. Conform tradiției romane și saxone, căsătoria implica două formalități civile: logodna și căsătoria propriu-zisă. Logodna consta într-un angajament cu valoare juridică și era un contract încheiat între logodnic și părintele sau tutorele fetei.

Un inel de logodnă e purtat de o persoană care este logodită și urmează să se căsătorească. În Regatul Unit, Irlanda și America de Nord inelele de logodnă sunt purtate tradițional doar de femei. În alte culturi, și barbații poartă inele asemănătoare. Există și culturi în care inelele de logodnă sunt folosite și ca verighete.

Inelul de logodnă e oferit de un bărbat iubitei sale, atunci când o cere în căsătorie. Inelul reprezintă un angajament formal al viitoarei căsătorii. În majoritatea țărilor, inelul e purtat pe al treilea deget de la mâna stângă. După căsătorie, cuplul poate purta și inelul de logodnă, și verigheta.

Obiceiul purtării unui inel de logodnă își are originile în Egiptul Antic, unde inelul simboliza un cerc nesfârșit. Inelele de logodnă n-au existat în Occident până în secolul 13. În Europa, inelele de logodnă erau inscripționate și oferite ca o formă de promisiune a fidelității și dragostei.

Prima utilizare documentată a unui inel cu diamant care să semnifice logodna a fost a arhiducelui Maximilian al Austriei la curtea imperială a Vienei în 1477, la legământul lui cu Mary de Burgundia. Pe atunci moda era dictată de familia regală. Astfel, de atunci, cei bogați au început să le ofere inele de logodnă iubitelor lor.

Totuși, istoria inelelor de logodnă a început în 1215, când papa Inocențiu al 3-lea a stabilit o perioadă de așteptare între promisiunea căsătoriei și evenimentul în sine. De asemenea, inelele semnificau devoțiunea partenerului unul față de altul în acea perioadă. Inelele de logodnă reprezentau adesea rangul social, deoarece doar cei bogați își permiteau să cumpere inele de logodnă cu diamante.

Înainte de secolul 20, erau folosite alte tipuri de inele de promisiune. În America au devenit cunoscute abia în 1930, ca rezultat al unei campanii naționale realizată de industria diamantelor. Fenomenul s-a extins apoi și în alte țări.

Acum, 80% dintre femeile americane primesc un inel de logodnă înainte de căsătorie, care să semnifice logodna. În secolul 21, în special în civilizația occidentală, a devenit un obicei ca viitoarea mireasă să-și poarte tot timpul inelul ca pe un fel de angajament în ce privește viitoarea căsătorie.

În secolul 20, în Occident, dacă își putea permite, mirele alegea și cumpăra un inel de logodnă, pe care îl prezenta apoi femeii iubite când o cerea în căsătorie. În prezent, cuplurile aleg împreună inelul de logodnă. În țările în care ambii parteneri poartă inele de logodnă, de obicei, aceștia cumpără inele identice. În SUA și Canada, unde doar femeile poartă inel de logodnă, există și cazuri în care acestea își aleg singure inelul de logodnă care le place.

Ca toate bijuteriile, prețul pentru un inel de logodnă variază considerabil, în funcție de materialul folosit la confecționarea lui, de design, dacă include o piatră prețioasă, de valoarea acesteia și de fabricantul lui. Prețul pietrelor prețioase folosite la confecționarea inelului depinde de tipul și calitatea pietrei. Diamantele au o descriere standard care le evaluează în funcție de greutatea în carate, culoare, claritate și taietură. Alte pietre prețioase au sisteme diferite de evaluare.

Ideea că un bărbat ar trebui să cheltuiască o sumă mare pentru un inel de logodnă provine de la firma de marketing De Beers, care a activat pe piață în secolul 20, într-un efort de a crește vânzarea de diamante. În 1930, firma sugera că un bărbat trebuie să cheltuiască venitul pe o lună pe inelul de logodnă. Ulterior a spus că ar trebui să cheltuiască venitul pe două luni pe inel. În 2007, costul mediu al unui inel de logodnă în America era de 2.100 de dolari.

Azi, în România, splendidele inele de logodnă oferite de site-ul www.e-ring.ro au prețuri mult mai convenabile.

Comments

comments