Lucruri care contează. Lucruri care rămân.
Într-o perioadă în care totul pare să se miște mai repede decât putem ține pasul, rămân totuși câteva lucruri care nu se schimbă. Sunt detalii mici, aproape neobservate: mirosul care vine din bucătărie, zdrănăpnitul veselei, momentul ăla când toți se strâng la masă.
Pentru mine, totul începe mereu cu același semn: aroma de pui la cuptor care umple casa. Pui din ăla cu mujdei… E genul de miros care îți spune ă ești acasă. Ca ăla de portocale iarna. Cei trecuți de 40 de ani pștiu despre ce vorbesc.
Când eram mic, duminicile aveau un ritual bine stabilit. Indiferent cât de aglomerată fusese săptămâna, în jurul prânzului începea să se simtă în casă mirosul de mâncare gătită încet, cu răbdare.
Mama făcea pui la cuptor cu cartifi țărănești, iar aroma aceea caldă era semnalul că urmează un moment important: masa în familie. Era bine că aveam bunici la țară. Altfel, mâncam doar crestele, gâturile și ghearele de la pui.
Atunci nu mă gândeam la ingrediente. Fiind copil, mă gândeam la avioane, mașinuțe, Tom și Jerry. Acum, ca adult, înțeleg cât contează să alegi lucruri în care ai încredere. Când gătești pentru cei dragi, ingredientele nu sunt doar o alegere practică, ci o formă de grijă.
De aceea e important să existe branduri care, au demonstrat în timp, că pot oferi calitate constantă și respect pentru ceea ce pun pe masa oamenilor. Un exemplu grăitor este TRANSAVIA, care marchează 35 de ani de activitate și a devenit pentru mulți români un reper când vine vorba de carne de pui sigură și de calitate.
Sunt produse pe care le cumperi o dată și uiți de ele. Și sunt produse pe care le alegi din nou și din nou, fără să stai pe gânduri. Nu pentru că sunt spectaculoase, ci pentru că știi că te poți baza pe ele. Asta înseamnă încrederea.
În bucătărie, încrederea înseamnă să știi că ingredientele sunt sigure, provin din surse responsabile și sunt produse cu atenție. Pentru cei curioși să vadă cum arată procesul din spatele cărnii de pui și ce standarde sunt respectate, există o pagină dedicată activităților companiei: TRANSAVIA
În spatele unei mese aparent simple se ascunde multă muncă, responsabilitate și atenție la detalii. Pui ales cu grijă, perpelit bine, fără a lăsa ciumpi, cum, din nefericire, însă mai vedem în comerț.
La noi în familie, puiul la cuptor rămâne preferatul tuturor. Exterior crocant, interior fraged și suculent. Iar lângă, cartofi ori prăjiți or țărănești. Și evident, mujdeiul. La noi mujdeiul e nelipsit la friptură. Încă mă mir să aud de oameni care strânbă din nas când aud de ceapă sau usturoi. Și ei trăiesc printe noi…
Când folosim carne de pui Fragedo de la TRANSAVIA, rezultatul e mereu același: un preparat simplu, dar cu gustul din copilărie. Nu ai nevoie de rețete din ce în ce mai complicate, cum vedem la diverse emisiuni culinare online. Doar câteva ingrediente, puțin timp și dorința de a găti pentru cei care contează.
“Magia mesei” nu vine din complexitatea rețetei, ci din oamenii care stau la masă. Și să știi căî indiferent de ce probleme are fiecare, parcă după o masă bună zici “Hai că am trecut prin chestii mai nasoale și am scos-o la capăt“. E exact același principiu ca “Noaptea e un sfetnic bun. Mâine vei vedea prpblema cu alți ochi și vei găsi soluția îmediat“
Fiecare familie are tabieturile ei, chiar dacă nu le observăm mereu. La noi, masa începe mereu la fel: cineva spune „Poftă bună”, altcineva gustă primul și declară că mâncarea e “ca la mama acasă“, altul desface berea, apoi încep poveștile.
Se povestesc întâmplări din săptămâna trecută, se fac planuri pentru cea care urmează, iar timpul trece fără să ne dăm seama. Astea sunt momentele mici, dar care rămân. Nu rețetele sofisticate sau mesele festive în fiecare zi. Prânzurile și cinele obișnuite în care toată lumea se simte bine. Astea sunt cele care contează cu adevărat.
Când mă uit în urmă, îmi dau seama că multe dintre amintirile mele cele mai dragi sunt legate de mâncare. Nu pentru că preparatele erau extraordinare, ci pentru că erau legate de oameni, discuții diverse și veselia de la aproape fiecare masă.
Îmi aduc aminte de-o masă la țară, prin 99-2000. Eram eu, maică-mea, bunică-mea, bunică-meu, vară-mea, nepoatele, mătuși-mea. Neam mare, să fi fost vreo 7-8 inși la masă. Se discutau de toate și discuția a ajuns la mine. Ăia 2-3 pe lână mine ce erau atenți, alții începuseră alte discuții. Și abia văzusem la TV un scheci umoristic cu Axinte care îi zicea “dă fă mămică o bucată de pâine și mie“. Pentru mine fiind o chestie comică, cum ză-i zici “fă” propriei mame. Nici bunicul n-a zis vreodată bunică-mii “fă“.
Și imediat cum au povestit eu aia cu “dă fă mămică și mie niște pâine”, bunică-mea, care nu fisese atentă fparte bine la ce ziceam eu acolo, pune mâna pe o bucată de pânie și zice:
– Ia la mama!
S-a pus toată masa pe râs. Și râzi, și râzi… Aia e o masă care contează cu adevărat.
După 35 de ani de TRANSAVIA, povestea nu e doar despre o companie ci despre despre mesele, amintirile și momentele în care oamenii s-au adunat în jurul unei cine fantastice.
Pentru că, în final, lucrurile care contează sunt simple: familia, gustul autentic și siguranța că ceea ce punem pe masă este făcut cum trebuie.
Articol participant la Super Blog – Proba Transavia.
