NU VA BATETI JOC DE LIMBA ROMANA!
Motto:
Azi, latina ce-o vorbea
Orişicare dac în ţară,
A evoluat şi ea,
Ajungând şi mai vulgară…
Un imperativ ce-ar trebui sa fie mereu in atentia si preocuparile cotidiene ale tuturor connationalilor nostri, dar, mai ales, a celor care prin profesia sau menirea lor (gazetari, scriitori, profesori, politicieni etc. dar si elevi) constituie, intr-un fel sau altul, adevarate modele pentru cei din jur, pentru noi toti!
Din nefericire insa, asa cum nici nu-i prea greu de constatat, lucrurile nu stau tocmai asa! Fara prea multa truda, aproape zilnic suntem martori la intamplari, vorbe si scrieri, care mai de care mai in afara limbii noastre. O limba, dupa cum o definea Mihai Cucereavii, drept o comoara deschisa pentru oricare dintre noi de a o cunoaste si a o vorbi corect, dar si o cheie ferecata spre sufletul oricarui om”!
Acelasi autor, referindu-se la limba romana, ne ofera spre meditatie si versurile: “Limba noastra-i o comoara/In adancuri infundata/Un sirag de piatra rara/Pe mosie revarsata”.
Cat de frumos suna toate aceste marturisiri, cat de minunata-i limba ce-o vorbim dar, de cam multa vreme, ne tot place s-o stalcim! Exemple? Cu duiumul! Cititi prin unele ziare sau prin diverse alte publicatii, fel de fel de cuvinte si exprimari total aiurea, pline de englezisme, napadite de erori, urmariti ce spun unii comentatori radio-tv, cum pronunta elevii prin scoli si inafara acestora, cum vorbesc multi politicieni de frunte, ministrii si multe, multe diverse alte persoane pe care, cu sau fara sa vrei, esti nevoit sa le vezi si sa-i asculti!
Majoritatea copiilor nostri, scolarii, nu mai spun acum ca au diriginte, ci “diriga“, nu au in programa scolara ca obiect matematica, ci “mate“, iar bacalaureatul a devenit acum doar “bac“, asa cum pronuta si prezentatorii de la radio-tv, cum se scrie si prin unele ziare!
Tiparele verbale sunt deasemenea la ordine zilei, devenite (si ele) nu numai suparatoare, ci chiar o moda! Expresii de genul “ziarele din intreaga lume sunt LA PICIOARELE lui Halep“,
“Alibec (sau altul) isi face bagajele bagajele“, chiar daca asta se tot spune de luni (sau si ani) de zile, ori nici nu-i adevarat, deocamdatac etc., ca sa nu va mai reamintesc de “popor talentat, noapte buna, v-am pupat!” tipar marca Bartos, de la finalul fiecarei editii a celebrei “Vocea Romaniei“!
Nu pot sa lipseasca nici anunturile “incendiare” din preambulul unor emisiuni tv, cu alarmantele “dezastru“, “catastrofal” samd, care fie ca te pun pe ganduri, stricandu-ti si eventuala buna dispozitie, fie ca-ti tocesc nervii si rabdarea!
Firmele, multe dintre ele, realmente greu (sau chiar imposibil) de inteles pentru orice om de rand, pline de cuvinte din rom-engleza, ptecum “City slots” sau “Magazin – market” si multe asemenea mostre dovedesc mai la tot pasul, ca noua (fireste, o parte dintre noi) ne place sa ne batem joc de limba stramoseasca!
Intre cei “evidentiati”, la loc de frunte trebuie inclusi, multi din cei care plecati prin strainataturi (asa zic ei), la reintoarcere, uita sa mai vorbeasca romaneste! Le este rusine, motiveaza unii! Lor, adica, acestora, le e rusine, iar altii, adevaratii romani, nu mai au cuvinte de lauda binemeritata: “Limba romana este suma celor mai armonioase sunete din univers!“(Valeria Mahoc);
“Daca apa din fantana/S-ar preface in vin Cotnar/As lasa limba romana/Si m-as face fantanar” – epigrama de Pastorel Teodorianu.
Concluzia: din nefericire sau necunoasere, ori din varii motive, fiecare vorbeste, scrie si se exprima cum doreste, cum il taie capul! Daca doriti insa sa aflati totusi parerea mea (si nu numai!), recititi, va rog, genericul articolului!
MarcCiubotaru

De la generatia Mirc ce sa te mai astepti ?! Nebunia prescurtarilor a patruns chiar si in vorbirea curenta, am intilnit cazuri cind in discutiile verbale directe se foloseau prescurtarile “cf”, raspunsul fiind indiferent “bn”, mai departe eu personal nemaiintelegind nimic din pasareasca lor… Generatia internetului gigabit si a laikurilor, grabita in permanenta de a face tot felul de nimicuri, nu mai are timp nici macar sa vorbeasca complet. De scris nici atit. Iar de vorbit/scris corect asa ceva numai in povesti se mai gaseste. Incet incet se pare ca ne pierdem identitatea. Si asta nu e un lucru bun…
Și eu fac parte din generația Mirc. Însă nu vorbesc niciodată cu cf, bn, etc.
Pun un plm unde e cazul și cam atat.
În rest, nu mi-e rușine să spun cuvintelor pe nume, oricât de lungi ar fi.
De fapt eu cred ca e o problema la nivel mental, una destul de subtila pentru a fi bagata in seama, dar cu repercursiuni la nivelul intregii populatii. Practic eu nici acum nu reusesc sa inteleg totusi incotro ne indreptam. Complicat. Articole de calitate, de pe acest blog si inca putine alte citeva, ma inspira si ma determina sa continui efortul de intelegete, articole care le citesc cu placere, fiind practic ancore legate de normalitate, raze de lumina… de speranta… de inspiratie…