Prima carte Nemira

Și iată-ne ajunși la a patra probă SuperBlog.
Proba Prima carte Nemira.
Heh, nu mai țin eu minte care a fost cartea aia de-am citit-o de la ei.
Au fost ani mulți de atunci.

Dar cum Spanacul se descurcă în situații limită, poate face o recenzie a unei cărți meseriașe.
Aceea a Jocurilor Foamei.

Și declar că o pot face foarte bine, pentru că am văzut anul ăsta filmul. Și mi-a plăcut mult.
Păi era tipa aia, vânătoarea, care trăgea cu arcul.
Băi, parcă eram eu manevrând-o pe Ashe, în Summoners rift!

Na, acum, fata aia vâna ca să-și poată hrăni familia, adică sora mai mică și mama.
Căci eroau foarte săraci.
Într-o lume a opulenței din orașe, ei trăiau în păduri și se ocupau cu grădinăritul și vânatul, ca-n Evul Mediu.

Pe deasupra de asta, lumea aia bună nenorocită de la oraș înventase un joc tâmpit.
Joc în care concurenții, 24 la număr se luptau între ei, pe viață și pe moarte, pentru un premiu.
Premiul fiind scăparea din sărăcie.
Numai că lumea nu înghesuia la așa ceva.
Oamenii nu erau criminali.
Mai degrabă mureau ei de foame, decât să omoare și să fie uciși, pentru plăcerea bolnavă a orășenilor.

Văzând astea, organizatorii jocului au făcut altă șmecherie.
An de an, adunau toate satele în piața mare, și alegeau prin tragere la sorți o fată și un băiat din cele 12 ținuturi.

Numai că ghinionul căzu pe sora eroinei noastre, pe nume Katniss Everdeen.

Sora ei era mică, ce știa ea de luptă? Murea prima în zadar.

Așa că eroina noastră ieși în față, urlând că-i ia locul surorii ei.
Zis și făcut, orășenii ăia, mândri de curajul fetei, de parcă era fata lor, acceptară repede târgul.

I-au strâns pe cei 24 de copii, unii dintre ei fiind mici, de 12 ani, alții atleți de 18 ani, care toată viața se antrenaseră pentru asta.
Atleții ăștia erau de la oraș, unși cu toate alifiile lumii moderne și tehnologizate. Așa că uciderea unui copil de grădinar era floare la ureche.

Cât de curând mai rămăseseră cîțiva în viață.
Katniss și Peeta, băiatul din satul ei erau printre supraviețuitori.

Faza nasoală face ca să fie urmăriți tocmai de niște atleți d-ăia de la oraș.
Niște bestii cu chip uman.
Care ucideau așa din plăcere, nu neapărat pentru premiul cel mare, ci doar pentru orgoliu, și onoarea ținutului lor.
Ai noști, Katniss și Peeta nu prea aveau șanse, doi contra 4.
Mai ales că Peeta era și rănit. Aveau de tras mult pnă la victorie.
O victorie care era amară, deoarece doar unul dintre ei trebuia să fie victorios.

Dar se întâmplă ca multe finaluri să fie neașteptate, și nu vreau să vă stric surpriza.
așa că vă invit să cumpărați cartea, deoarece e mult mai bună decât filmul.
Este o trilogie, cu 900 de pagini de aventură, dragoste, SF și mult sânge.
Ceva ce nu trebuie ratat.
Și pe această ocazie mulțumim Editurii Nemira pentru tipărirea acestei cărți minunate.

Cu ocazia asta văd cp Stephen King scrie într-una…
Ceea ce nu mă poate decât bucura.

Pe tema cărților am mai discutat.
Și o voi mai discuta, pentru publicul larg.

Stați pe aproape, cât de curând vine ceva nou și meseriaș!

Comments

comments