Șasă cai frumoși

Nu cred să mai fie vreunul să nu știe de cei șasă cai frumoși.
Dar na, în caz că mai există vreun rărăcit de-a stat până acum în beci, fără legătură cu mediul înconjurător, iată filmulețul.

Mi-am adus aminte de șasă cai frumoși aseară, când mă uitam la o emisiune.

După scandalul între RCS și Discovery, acum fiecare ne uităm la ce putem. Nici la Cartoon Network nu mă mai pot uita, deoarece toate desenele sunt traduse peste.
Aș vrea să nu ajungem la italienii sau nemții, să ne vorbească cineva peste, nimeni nu se va mai uita la așa ceva…

Și aseară privem parcă pe History sau Național Geografic. Era o emisiune cu ășta de transportă mobilă. Războiul transportatorilor parcă.
Și unul trebuia să care juma de Americă o ditamai cabină telefonică englezească. Făcută în totalitate din oțel. Cică ar fi avut 1200 de kile. O tonă de oțel mă nene!
Era imensă drăcia aia, nu zic nu.

Și ăsta săracul, era singurel. S-a chinuit până s-o urce în camion. A chemat niște prieteni de abia abia au urcat-o în camion.
Omul a sunat la destinatar și l-a întrebat dacă sunt acolo șase oameni să-l ajute să descarce.
– Dar patru flăcăi puternici nu-s de ajuns?
– Sau șasă cai frumoși! izbucnesc eu în râs.
– Bine, sunt ok și ăia 4 flăcăi puternici.

Și pleacă omul de ajunge la destinație. Și ce să vezi acolo… Doi oameni, un copil, și-un tâmpit care-i coordona. Tâmpitul la vreo 20j de ani așa. Toți slabi târ, “ca niște mâți din cei leșinați“!

Băi frate, l-au apucat spumele pe bietul om, pe transportator și pe bună dreptate. I-a întrebat dacă sigur sunt oameni acolo să-l ajute la descărcat.
– Da, da, patru flăcăi puternici.

Și ajuns acolo să vadă 1 copil, 2 bărbăței slăbuți și un tâmpit. Și acum a avut doar o cabină de descărcat. Și dacă avea de cărat numai piane?
Trebuia să meargă cu 3 camioane, unul plin cu oameni, și două cu pianele… Că nu te poți baza pe ăla.
– Da, da, patru flăcăi puternici!

O întâmplare asemănătoare i s-a întâmplat unui prieten acum câțiva ani. Născuse nevastă-sa, mergea omul parcă numai pe norișori de bucurie. Și la vreo câteva luni, când era ăsta la muncă, îl sună nevastă-sa să vină s-o ajute.
– Ce faci dragă? Unde ești?
– Am lăsat copilul cu mama și m-am dus să-i iau cărucior.
– Păi nu era vorba că mergem împreună?
– Am găsit ofertă foarte bună la BestKid!
– Bravo!
– Am nevoie de tine. Că am luat un scaun mare și nu-l pot băga în mașină!

Râsete generale. A așteptat femeia cuminte jumătate de oră până a venit omul să-i arate cum trebuia băgat scaunul. Că deh, femeia încerca să-l bage de-a doua. Nu mă întrebați cum de i-a dat prin cap așa ceva, cert e faptul c-a fost de pomină. Cum stătea aia nerăbdptoare, cu ușa larg deschisă și cu scaunul de copil cocoțat pe mașină. Până la urmă au observat că mașina (un Matiz) era prea mică, așa că au luat una mai spațioasă, în care pruncul le putea sta lejer în scaun.

Comments

comments