Cum ne prezentăm la interviu

Trăim în România, în anul Domului 2013.
‘tu-i mama mă-sii de an ghinionist. Nu există de muncă mai nimic. Orașe părăsite, câini bagabonți, jafuri și curve murdare. La TV nu există decât miuța, o stafie a fotbalului de altădată, acum jucată de niște drogangii grași. Altceva doar curve de lux. Așa zisele vedete. Care pe sticlă se dau fete cuminți dar fac scurtul pe 100 de euro într-un WC din benzinărie.

nterviuTu ca tânăr cretin cu mari speranțe în viitor, îți cauți de muncă. Orice, numai să găsești. Nu-ți pasă că spălător de WC-uri. Dacă e-n altă țară, e de 1 milion de ori mai bine ca aici. Te dai drept polonez, albanez, orice, asta ca nu cumva să zică vreun angajator că ești român împuțit și să te dea afară.

Faci ce faci și ești chemat la interviu.
Hai să încep cu România.

Mii de locuri de muncă nene. Pute piața. Ce se caută? Agenți comerciali, adică ori să te plimbi din ușă în ușă să vinzi săpunuri, cămăși, asigurări de viață, capcane de șoareci și prezervative, ori programatori.
Adică la programare să știi toate programele posibile și imposibile apărute de acum 7 ani până în prezent. Plus experianță minim 10 ani. Altfel nici nu discută cu tine.

Și te duci la interviu. Radiind de fericire, că “uite mă, în sfârșit m-a chemat și pe mine, poate mă angajez…”. Fericire pe tine mai ceva ca-n bairamul ăla când ai pus prima dată mâna la veverița uneia.

Cum te imbraci.
Dacă te duci sărăcăcios îmbrăcat nu discută cu tine. Nici ca spălător de WC-uri nu te ia… Plus că ești neras, o moacă d-aia tâmpă… nu-i bine, nu dai impresie bună. Nu râdeți, am văzut specimene de s-au dus așa la interviu. Și apoi se întrebau de ce nu au fost acceptați.

Te duci îmbăcat sport. Mare greșeală. Dă ăla cu crosele de golf după tine.
– Păi ce bă puță, tu vii aicișa pe maidan, tu-z familia mă-ții? Vii aicișa la interviu în bakșeți mă? În blugi? Tricou cu puta madre?!
Te mai ia și la bătaie ăla, mai pune și pe paznici să te ia așa nițel la rangă. Că “e și ei oameni!”

Te duci în costum.
Acu depinde de costum. Dacă iei vreun Armani d-ăla original, trimis de mătuși-ta din Anglia, de e 3000 de lire cusătura, nu cazi bine. Numai costumul tău costă cât jumate din merțanul angajatorului. Cămașă de catifea, mătase naturală… bă băiatule, ești pui de sultan ce dracu epatezi așa? Pleci de acolo în curul gol, bătut și cu banii de metrou luați. Bașca ceasul, telefonul și pantofii. Păi na, să nu-ți pară rău de pantofi mă? Când costă o pereche cât un sfert din leafa neveste-mii?

Dacă e un costum ieftin, merge. Aia e ținuta de folosit. Cămașă nu chiar de 15 lei 30 lei, cât naiba o mai fi în piață, iei și tu una de 50-70 de lei, să fie material nescămoșabil. Vezi să fie călcate hainele pe tine. Bine, nu la micron, numa să nu fie naiba scoasă cămașa aia din izmene după 3 ani și 15 căzături din tren…
Cămașa să fie de-o singură culoare de preferat, ori ceva cu dungulițe. Ceva sobru, nu o cămașă hawaiană sau un galben d-ăla verzui, de muci fosforescenți.
Văzusem într-un film că poți purta cămașă roz, doar dacă ești bărbat foarte stăpân pe masculinitatea ta. Eu îți zic că la un interviu când o să te vadă angajatorul o să-ți spună din start:
– Ieși afară curistule!

Poți să te scuzi că nevasta și-a spălat bluza eu roșie cu cămașa ta albă… Nu vei avea șanse. Vei arăta că ești sub papucul nevestii. Că proasta aia îți distruge cămașa, deci interviul, poate viitorul și tu stai și nu zici nimic. Măcar dacă avea niște pete roșii pe ea, o mai scăldai:
– A băgat nevastă-mea la spălat bluza ei roșie cu cămașa mea. I-am dat o mamă de bătaie de mi-a pătat cămașa roz de sânge, d-acolo petele roșii…

Cu ținuta am lămirit-o. Mai depate știi și tu cum să te comporți la interviu, închizi telefonul, răspunzi clar la întrebări, nu te beși, nu te scarpini în nas sau în ureche, nu râgâi, nu mănânci ceapă… Chestii d-astea tâmpite, fel de fel de reguli cretine.
Cum ar fi să te duci la interviu mușcând cu poftă dintr-o șaorma cu de toate?

Vezi să nu te dai prea bucuros de obținerea postului. Chit că tu l-ai pupa și-n cur p-ăla pentru cele 8 milioae pe care ți le oferă pentru cele 12 ore lucrate din 24, fără weekend liber. Fii mai rezervat, dacă te arăți prea bucurat alege pe altul. Că ești emotiv și te pierzi. Dacă-ți vine vreo sarcină mai dificilă fugi disperat pe străzi, plângând și zmulgându-ți părul din cap. Atunci va înțelege el ce e cu cămașa aia roz…
Nu fi nici foarte dezamăgit.
– A, 8 milioane? Mai bine stau acasă pe banii ăștia mă bulangiule, am venit până aici degeaba, să mă iei tu la mișto? Că ai tu merțan și firmă?

Nici așa nu-i bine, e iar unul din cazurile în care paznicii ăia obosiți de la poartă abia așteaptă să te pleznească “legal”.

Așadar, fii moderat în porniri. Puțin bucuros că postul va fi al tău. Arată-te extrem de mulțumit când îți va spune că “pe viitor, peste 2-3 ani de probă poate se va mări salariul cu 10 lei”. Aia da mărire nene. 10 lei. Poți ieși la pensie! Ăla a fost un interviu reușit!

Mai am destule sfaturi, dar de ajuns pentru azi. Trebuie să mă duc să-mi calc cămașa aia roz… am interviu la 4… NOT!

Comments

comments

9 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Read more:
Felix si melcul romanesc

Redactia Charlie Hebdo avu o zi de joi mai speciala. Adica se stransesera sa sarbatoreasca ultima lor caricatura, ce-o reprezenta...

Nebunia Românii au talent

Mă uit pe bloguri şi văd două categorii de oameni: Unii care ţin cu Gog şi unii care ţin cu...

Dezamăgirea numită Simona Halep

Țineți-vă bine, că dau drumul la câini. Azi vorbesc despre Simona Halep și cum de-a ajuns dintr-un erou național o...

Close