Feisbuc enervant

De când a apărut moda asta cu feibucul, lumea parcă a înnebunit.
Băi, să pui mesaj repede pe feisbuc că te “cântărești” mi se pare o tâmpenie fără margini.
De când a apărut ăsta, lumea nu mai știe să mai dea un telefon, un sms, nimic.
“Păi ce bă, ți-am lăsat mesaj pe feisbuc, nu l-ai citit?”

Nu, nu l-am citit! Nu deschid feisbucul cum deschid computerul. Nu trăiesc pe feisbuc.
Un om mai ahitiat de feisbuc decât prietenul meu C, nu există.

Nici pe messanger nu mai intră lumea. Nu nenică, feisbuc rulz.

Și ca cireașa peste tort, la cât mă poate stresa pe mine când trebuie să vorbesc cu cineva pe feisbuc, am și sunetul ăla cretin când mufă ălalalt scrie ceva.
Că și ăștia parcă scriu expre așa:
Salut
Ce
faci
?
Esti bine
?
ca te-am
vazut offline
si ti-am
dat un mesaj
dar n-ai
raspuns…
de
ce?

Na, hal de comunicare. 15 buzzuri d-alea pe feisbuc pentru nimic. Vrei să comunici? Scrie dracului un e-mail, dă un telefon, dă-mi sms, porumbel călător. Nu mesaj pe feisbuc.

Sau dacă nici așa nu dai de mine, lasă-mi un comentariu pe blog. Da, pe ăla îl deschid zilnic.
Și pentru blog am și feisbuc. Să dau linkuri cu ce am scris nou.
30 de vizualizări de pe feisbuc vin.
Cred că ăsta e singurul lucru bun.
În rest feisbucul mi se pare atât de inutil, încât dacă aș avea un neg pe omușor, i-aș găsi minten o întrebuințare.

Că ieri tot a trebuit să vorbesc cu cineva pe feisbuc, că deh, e la modă, e trendy pă mendy să socializezi pe feisbuc, altfel nu ești culeanu.
Nu mai există nașpa. Nu nene, acu nu e culeanu.
Nu ești culeanu și ești perimat dacă nu scrii cado, oo sau alte tâmpenii. Gen.
Tunde-te. Gen.
Ce gen, ce oo?
Limba română? A, nu mai e culeanu s-o folosim? Ia căută-mă la oo mă, ia vezi, primești vreun cado? Gen!

Așa, și făcându-mi nervi cu sunetul ăla cretin, caut pe gogu, cum să scap de el.
Cică apasă pe butonul pinion (gear) și acolo debifezi chat sounds.
Numai că eu apăsam pe pinionul din fereastra cu ăla care scria o propoziție simplă în 30 de rânduri, nicidecum în sidebar.
Că jegul ăsta de gogu nu știe să zică.
Căutare pe iutub, unde un indian a făcut o filmare cu papucul de-am văzut printre pixeli că putonul pinion din sidebar.
Și în sfârșit am scăpat de idioțenia aia de sunet.

Vorbeam ieri, în viața reală, încă mai am așa ceva, vorbeam cu omul față în față.
Că el ar plăti pe un hacker să dea jos feisbucu’, să-l ardă și să-l șteargă de pe fața pământului.
Pe de-o parte îl înțeleg, pe de alta nu.
Feisbucu, ca și mircul (dacă ești născut după 97-98 n-ai habar ce e ăla), ca și hi5-ul, are rostul lui.
De distracție, atât, nu ca un mod de viață!

Comments

comments