IN HANDBAL AM FOST CANDVA O PUTERE MARE. ACUM E DE JALE!
La nici o luna de zile de la prestatia jenanta a echipei nationale de handbal-fete, la Campionatul Mondial din Germania, echipa masculina (tot reprezentativa) ne-a demonstrat, din pacate, aceleasi deficiente ce par a tine, mai de multa vreme, cu incapatinare, de handbalul romanesc! Au dovedit-o baietii si acum, in urma cu doar cateva zile, la un turneu de precalificare pentru Campionatul Mondial din anul viitor. Timp de 3 zile si-au disputat unicul loc-1, calificabil pentru un alt viitor turneu, tot precalificabil, programat pentru luna iunie a.c., 4 echipe, ultra-modeste: Ucraina, Romania, Insulele Feroe si Italia.
La final, dupa doua victorii, ai nostri au inregistrat un mult prea chinuit si muncit egal 26-26 cu ucrainenii, asigurandu-si astfel dreptul de participare la urmatorul turneu, cel din Iunie,despre care v-am mai spus. Cum au jucat? Raspunsul corect ar fi: cum n-au jucat!? In viteza, derutant, spectaculos si eficace?
Ei asi! Prestatia tricolorilor a fost, pe ansamblu, mai mult decat jenanta! Un joc demodat, static si ineficient! Mult prea departe de handbalul modern ce se practica astazi sau, de ce nu, cum juca echipa noastra in urma cu peste 30 de ani, atunci cand handbalul romanesc, atat cel masculin cat si cel feminin, oferea adevarate lectii in materie, aproape tuturor competitorilor! Si din cate, probabil, se cunoaste, ca si asa, asa cum este-n prezent, handbalul, pe ansamblul lui, a ramas pentru Romania, paradoxal, singurul sport de echipa in care totusi mai contam pe plan international.
Dar, dupa cum decurg lucrurile, treptat, treptat, totul se cam duce de rapa! Se naruie intr-o continua, si fara de sfarsit, cautare. Parca mereu asteptam ceva sau pe cineva, care sa ne scoata din prapastie! Aseara, bunaoara, in jocul cu ucrainenii, rare, foarte rare au fost fazele dinamice, cu fantezie si derutante pentru adversar. Cei de pe teren, adica ai nostri, plimbau static si cu vadita nepasare, mingea de la unul la altul, fara a fi cu nimic amenintator pentru adversari. Iar cand totusi, rareori, cineva mai reusea sa arunce spre poarta, fie ca nimerea exact in portar, fie ca trageau ca la rugby, mult peste poarta sau, pur si simplu o pierdau asa, aiurea!
In schimb, ca sa fie in ton cu jocul, asa zisul comentator tv, tern, plictisitor, fara ritm si fara elementare cunostinte in ale transmisiilor sportive, rostea mereu cu un enervant Aaaa, aaa… acelesi povesti repetate, seara de seara, pe parcursul celor 3 zile, povestindu-ne, dar tot cu aaa, ce-am mai facut noi, la handbal, desigur, anul trecut si-n anul asta! Jocul, comentariile care se cereau, nu-l prea interesau. Ba da, mai striga extaziat, fie “aaa, ce goool! Fenomenal, nemaivazut, fantastic!…“, acele “nemaivazute” si “fantastice” se vad insa peste tot, acolo unde se joaca handbalul, fie ca reincepea povestirile mereu neterminate!
Grea-i munca asta de comentator, mai ales pentru cei ce n-o prea pot face! Si ca sa termin cu critica, simt nevoia sa va mai spun ca, si de aceasta data, unicul nostru ziar, tiparit de sport, Gazeta Sporturilor, n-a tiparit nici macar 2-3 randulete, sau chiar doar laconic-scorurile inregistrate in competitie! De ce? Greu de stiut dar nu si de banuit. Probabil ca nu mai era spatiu de atatea vorbe depre fotbal, fotbal si iarasi fotbal (iubit de toti, asa-i, dar ce facem cu celelalte?!), pe toate fatetele lui, ceva tenis, doua pagini-magazin (asa se vrea!) si, bineinteles, anchetele de la dl-ui Tolontan! In sfarsit, asta-i nu-ireaba mea, dar totusi, pot s-o spun, nu?
Revenind insa la handbal, cred c-ar trebui ca factorii de raspundere pe plan sportiv sa faca totusi ceva,ca lumea, pentru salvarea de la deces, al handbalului (cel masculin, in special), candva – sport national, care, cu toata aceasta calificare palida, nu rezolva nici pe departe problema deja cronicizata. Ar trebui de asemenea, sa se stie ca o echipa nationala este, acolo pe teren, un mic popor! Ne reprezinta pe noi toti, romanii. Nu numai pe cei de pe la Federatia de resort sau stafful tehnic!
Marc Ciubotaru
Comments
Add a Comment
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.
Un sport atit de dinamic, cu traditie la noi, cu amintiri frumoase despre meciuri disputate (din pacate doar la trecut), necesita deci si un comentator dinamic si ancorat in prezent. Cel putin ar mai salva un pic din imaginea si asa sifonata a handbalului nostru din ziua de azi. Situatia este la fel de jalnica in toate sporturile, nu neaparat in handbal. Important este sa facem sedinta pentru a stabili ce este de facut, este important ca dupa aceea sa facem sedinta pentru a stabili ce sume sint necesare, sedinta pentru ce trebe discutat cu eventualii sponsori, sedinta de comitet, sedinta de sedinta, adica ce mai, trebuie sa facem eforturi sustinute ca sa vedem despre ce si cum este chestia asta deci cu handbalul.
Caldura intr-o sala de antrenament, echipamentul si citeva incurajari sincere sint considerate ca probleme secundare, de importanta cvasi-neglijabila. Drept pentru care si performantele nu pot fi de cel mai ridicat nivel.
Asta este o realitate dureroasa de la noi, o realitate din sportul de performanta. Si nu numai din sport… Si e pacat, e pacat ca asa se irosesc talente.